Vremea, in scurgerea ei, raneste sau ucide sentimentele cele mai aprinse si cele mai gingase. Slabeste admiratia, luandu-i hrana ei de capetenie: surpriza si mirarea; distruge iubirea si nebuniile ei divine, clatina credinta si speranta, despoaie toate nevinovatiile.
E greu sa admiri ceva fara o oarecare doza de iluzii, iar cei care inteleg o capodopera o creeaza in ei insisi, inca o data. Aceleasi opere se rasfrang in chip deosebit in sufletele care le contempla. Fiecare generatie omeneasca cauta o emotie noua in fata operelor batranilor maestri.
De indata ce nu mai are patrie, omul inceteaza de a mai fi.
Dispretuiesc pe aceia care nu nadajduiesc si nu cred in nimic.
Ceea ce este de admirat nu-i ca bolta cereasca este atat de vasta, ci faptul ca omul a putut s-o masoare.
Exista pentru tine un bun si unic mijloc de a sluji umanitatea: acela de a te stradui pentru inaltarea patriei tale.
Singurul mobil al tuturor actiunilor omenesti: fericirea, fericirea cea cu neputinta de atins.
Intr-o lume plina de oameni slabi, firavi, nestiutori, nu va mai exista pe lume frumusete.
Durerea… nimic mai bun ca sa-ti largeasca spiritul.
Viata ar fi intr-adevar prea trista daca trandafiriul roi al gandurilor zburdalnice n-ar veni din cand in cand sa mangaie batranetele oamenilor cumsecade.
Toate schimbarile, chiar cele mai dorite, au melancolia lor.
© CCC
Iubesc ținutul acela,
Iubesc mult de tot patria aceea,
Deşi stăruie în ea rugina sălcie a tristeții.
(Spovedania unui huligan)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.