Citate de Anatole France

Nu se iubesc cu adevarat decat aceia care nu se cunosc inca.

Anul 1990 a fost cel mai urât an din viaţa mea. Am văzut atâta lume care şi-a întors cojocul pe dos, atâta lume care a făcut pe victima fără să fi fost. Nu accept că ai fost în Comitetul Central, dar spui că ai fost victimă a comunismului.

De cate griji nu scapi cand te hotarasti, nu sa fii ceva, ci sa fii cineva!

Nu sunt omul care am fost și nici o strădanie nu mă va face vreodată din nou așa. Văzându-mă atât de schimbat, ea trebuie să se întrebe: „Unde este Julian? acesta nu este soțul meu drag; ce am făcut pentru a-i pierde încrederea și ce sentiment meschin provoacă această rezervă?” o umbră se întinde între noi, din ce în ce mai adâncită, și încet, pas cu pas, ne îndepărtăm tot mai mult. Nici vechea încredere dragă, nici vechile discuții încântătoare; zâmbete înghețate, tonuri supărate, în mine, prin resentimente nedrepte, în ea, printr-o durere plină de lacrimi. (Marele ocnaș) © CCC

Singura dată când o femeie reușește să schimbe un bărbat este atunci când acesta este copil. © CCC

Acelasi lucru e pretuit in moduri diferite de catre oameni, care-s nesiguri in judecata lor si supusi greselii.

La un moment dat, pentru ca ceva sa functioneze din nou, trebuie sa-ti asumi riscul de a pierde totul. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Un vers frumos e ca un arcus purtat pe fibrele noastre sonore. Nu sunt gandurile lui, ci propriile noastre ganduri, pe care poetul le face sa cante in noi. Cand ne vorbeste de o femeie pe care a iubit-o, el ne trezeste delicios de dulce in suflete iubirile si durerile noastre trecute. Poetul e un evocator. Cand il intelegem, suntem tot atat de poeti ca dansul. Toti cati suntem, purtam in noi cate un exemplar din fiecare din poetii nostri, pe care nimeni nu-l cunoaste, si care va disparea pentru totdeauna, odata cu toate variantele lui, cand vom inceta sa mai simtim. Si credeti oare, ca am iubi intr-atata pe liricii nostri daca ne-ar vorbi despre altceva, decat despre noi?

Intoleranta exista de cand lumea. Nu cunosc religie care sa nu-si fi avut fanaticii ei. Sufletul omenesc e facut sa adore. Totul ni se pare infinit de bun in ceea ce iubim, si ne maniem strasnic, cand ni se arata defectele idolilor nostri. Cu mare greutate oamenii izbutesc sa puna un pic de spirit critic in cercetarea convingerilor si a izvoarelor credintei lor. De altfel, e si drept ca daca ne-am uita cu lupa la principii n-am mai crede niciodata.

Singur spiritul e in stare sa cunoasca o fericire deplina.

De obicei, catalogam ca primejdiosi pe cei care au spiritul altfel turnat decat al nostru si ca imorali pe cei care n-au morala noastra. Categorisim apoi ca sceptici pe cei care nu impartasesc propriile noastre iluzii, fara sa ne intrebam macar daca nu cumva au altceva in locul lor.

Spectatorul cel mai inzestrat e acela care gaseste, cu pretul cine stie carui fericit contrasens, emotia cea mai pura si cea mai puternica.

O fapta-n sine nu dovedeste nimic. Gramada faptelor, in schimb, totalitatea, greutatea lor alcatuiesc valoarea unei fiinte umane.

Nascut sub un cer strain, situat in mijlocul unei scene schimbatoare mereu, manat de un suflu care-l seaca de orice puteri, americanul nu are timp sa stabileasca nicio legatura; se obisnuieste doar cu schimbarea si ajunge sa o priveasca drept o stare naturala a omenirii. Ajunge sa simta nevoia de schimbare, de instabilitate, cu cat le pretuieste mai mult; in loc sa vada in ele un dezastru, acestea par a-i da senzatia de miraculos.

E greu sa admiri ceva fara o oarecare doza de iluzii, iar cei care inteleg o capodopera o creeaza in ei insisi, inca o data. Aceleasi opere se rasfrang in chip deosebit in sufletele care le contempla. Fiecare generatie omeneasca cauta o emotie noua in fata operelor batranilor maestri.

Unii așteaptă să se schimbe vremurile  – ceilalți iau vremurile în primire și le schimbă.

Totul se schimba fara incetare in noi ca si in afara noastra; chiar cuvintele pe care le pronunt in acest moment ma schimba.

In arta, ca si in iubire, instinctul ajunge, iar stiinta nu raspandeste in preajma ei decat o lumina inoportuna. Desi frumusetea se releva din geometrie, numai sentimentul singur e in stare sa-i surprinda formele delicate.

Schimbarea nu este niciodată ușoară și adesea creează discordie, dar atunci când oamenii se unesc pentru binele umanității și al Pământului, putem realiza lucruri mărețe. © CCC

Crezand in trandafiri, ii faci sa infloreasca. (traducere CCC - Copyright ©2016)