Dupa ce ar exclude dintre ei deosebirile funeste intre AL TAU si AL MEU, oamenilor nu le-ar ramane mult de facut pentru a nu mai avea nici un motiv sa tremure si pentru a deveni fericiti, atat cat este ingaduit unor oameni.
E penibil - cand nu esti un mare intelept - sa vezi ca viata continua si dupa tine si sa te simti tarat la fund de vesnica scurgere a lucrurilor. Greu ne resemnam sa nu fim sfarsitul definitiv al lucrurilor si ratiunea suprema a universului.
Numai imbecilitatea orgolioasa poate sa-si inchipuie ca a produs o opera care traieste prin ea insasi. Cea mai buna dintre ele, n-are valoare decat prin raporturile ei cu viata. Cu cat surprind mai lesne raporturile astea, cu atat opera intereseaza mai mult.
Sa ne bucuram de ale noastre fara sa ne comparam cu altii. Niciodata nu vei fi fericit daca te vei mahni fiindca e cineva mai fericit. Cand vezi cati sunt inaintea ta, gandeste-te cati sunt in urma.
Când fericirea este prezentă în viața noastră, avem totul; dar când ea lipsește, suntem în stare să facem orice pentru a o avea.
(Scrisoare către Menoiceus)
Fericirea adevarata e intotdeauna o clipa. Mai mult n-ar putea indura firea omului, care, deseori, intr-o viata de multi ani, nu are norocul sa intalneasca nici clipa aceasta, nici macar sa se apropie de ea.