Citate de Anatole France

E penibil - cand nu esti un mare intelept - sa vezi ca viata continua si dupa tine si sa te simti tarat la fund de vesnica scurgere a lucrurilor. Greu ne resemnam sa nu fim sfarsitul definitiv al lucrurilor si ratiunea suprema a universului.

Alteri vivas oportet, si vis tibi vivere. Nu trebuie sa traiesti numai pentru tine, ci si pentru altii.

Viata este acea miscare misterioasa care, pe caile ocolite ale tot ceea ce se intampla, ma transforma neincetat in mine insumi.

Viata oricui este importanta, dramatica - cel putin pentru acela care o traieste.

In nil sapiendo vita est iucundissima. Cand nu stii nimic din cele ce ti se vor intampla, viata este foarte placuta.

Ce este viata, daca nu un sir de nebunii inspirate? Greutatea este sa le alegi pe cele demne de a fi facute.

Sa traim din plin: soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data.

Orice fiinta omeneasca e o creatura diferita in fiecare dintre cei care o privesc.

Viata este un dar pe care il meritam numai atunci cand il daruim.

Să știi să reziști întotdeauna încă un minut... într-o rezistență irațională și eroică, asta reprezintă un sacrificiu, un efort dureros? Dimpotrivă: asta înseamnă să trăiești. © CCC

Trăim în Caragiale, visând la Eminescu.

Toti traim in aceeasi lume. Binele si raul, pacatul si nevinovatia merg mana in mana pe acest pamant. A inchide ochii ca sa nu vezi jumatate din viata, si ca sa traiesti fara griji, e ca si cum ti-ai scoate singur ochii, crezand ca vei merge fara primejdie prin locuri pline de gropi si rape.

Oare viaţa omenească - şi ea atât de fragilă - s-ar păstra în ciuda tuturor necazurilor şi greutăţilor noastre, dacă nu ar merita s-o trăim?

Arta vieții constă într-o readaptare constantă la împrejurări. (Cartea ceaiului) © CCC

In imperfectiunea naturii rezida perfectiunea ei. Perfectiunea este o idee a transcendentalismului abstract si, de aceea, este lucrul cel mai rau din lume. Omul muritor, supus bolii si foamei, pentru a trai trebuie sa lupte. Aceasta imperfectiune a omului constituie tocmai maretia lui si-i face viata scumpa si frumoasa. Puneti pe om la adapostul mortii, al bolii, al accidentelor, al nenorocirii, si veti face din el un paşă turc plictisit in trandavia fericirii sale.

Există o viaţă ce se vede şi o alta, necunoscută celorlalţi, ce ne aparţine întru totul. Asta nu înseamnă că una este morală şi cealaltă nu, sau că una este permisă şi cealaltă interzisă. Ci doar că fiecare om, din când în când, scapă oricărui control, trăieşte în deplină libertate şi în mister, singur sau cu altcineva, o oră pe zi, sau o seară pe săptămînă, sau o zi pe lună... Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina împrejurărilor, va descoperi într-o bună zi, cu surprindere, că nu s-a întâlnit niciodată cu el însuşi. (Trestia revoltată)

Bucura-te de viata fara sa o compari cu cea a aproapelui.

Nu putem scoate nici o pagină din viaţa noastră, dar putem pune pe foc toată cartea.

Omul vrea sa se perpetueze, ii vine greu sa-si inchipuie ca odata si odata nu va mai fi. De aceea, cauta sa se regaseasca in copiii lui pe sine insusi, de aceea isi doreste ca acesti copii sa fie ca el insusi.

Lumea şi viaţa nu sunt nimic fără cărţi.