Când suntem forțați să renunțăm la ceea ce ne-ar fi putut face fericiți pe pământ, nu ne rămâne decât să ne consolăm făcându-i pe alții la fel de fericiți.
(Matilda, 1841)
© CCC
Prietenia nu este nici compensație, nici consolare pentru iubirile nefericite. Nu este vorba nici de a alege între ea și pasiunea iubirii: prietenia are caracteristica de a nu fi exclusivă și de a lărgi ființa, mai degrabă decât de a o limita sau de a o restrânge.
(A iubi din prietenie)
© CCC
Imaginaţia e dată omului pentru a-l consola în privinţa a ceea nu are, iar simţul umorului, pentru a-l consola în privinţa a ceea ce are.
E o mare consolare pentru mine sa imi amintesc ca Dumnezeu, pe care mi l-am imaginat in credinta mea copilareasca umila, a suferit si a murit pentru mine, si ma va privi cu dragoste si compasiune.
Religia, ca sursa de consolare, este un obstacol in calea adevaratei credinte si, in acest sens, ateismul este o purificare.
(Caiete II)
© CCC
Stim ca viata e scurta si ca s-o prelungim punem intr-insa amintirea vremurilor care nu mai sunt. Am pierdut nadejdea in nemurirea fiintei omenesti si, ca sa ne consolam de credinta asta moarta, n-avem decat visul unei alte imortalitati, insesizabila, difuza, neputand fi gustata decat cu anticipatie, si care, de altfel, nu e ingaduita decat la foarte putini dintre noi: imortalitatea sufletelor in memoria oamenilor.
Nemurirea sau speranta de a trai in memoria oamenilor e singurul lucru care ne consoleaza de scurtimea vietii. Moartea nu-i cumplita decat pentru cel care vede totul stingandu-se odata cu viata lui, dar nu si pentru cel a carui glorie nu poate muri… posteritatea e cea care da pretul cuvenit adevaratului merit… A muri, e soarta tuturor oamenilor; a muri cu glorie, e privilegiul omului virtuos, iar rasplata lui cea mai placuta e sa se bizuie pe recunostinta posteritatii.