Jacqueline Kelen
Jacqueline Kelen, născută pe 5 aprilie 1953, scriitoare franceză licențiată în literatură clasică și producător la France Culture, autoarea a peste 70 de cărți publicate între 1982 și 2020.
Pasionată de mituri și mistici, Jacqueline Kelen își consacră cercetările acestor două căi care exprimă aceeași căutare a transcendenței. S-a dedicat în special evocării marilor mituri ale umanității, dovadă fiind numeroasele sale publicații, printre care Maria Magdalena: o iubire infinită, Masculinul etern, Femeile eterne sau Femeile și Biblia. Poate fi definită ca o războinică a absolutului și o autoare care vizează prin scrisul ei trezirea spirituală a oamenilor.
Kelen abordează, de asemenea, probleme de actualitate, precum anorexia, în Foamea sufletului (La Faim de l’âme), o carte cu accente foarte personale pe care o tratează din punct de vedere esenţialmente spiritual.
În 2002, a primit premiul ALEF al vânzătorilor de carte pentru eseul său Spiritul singurătății (L’esprit de solitude), în care celebrează „calea solitară, singura cale benefică”.
O singuratică în inima Parisului. Lui Jacqueline Kelen îi place să se definească astfel, ea care trăiește în liniște și care în afară de intervențiile publice își dedică zilele lecturii și scrisului. Această singurătate nu o apasă, dimpotrivă, mai ales că s-a obișnuit de foarte mică. „Eram o elevă bună și aveam puțini prieteni”, rezumă ea, referindu-se la certitudinea ei din copilărie, că viața îi va fi dedicată studiului. După ce a studiat literatura clasică la Sorbona, intenționa să predea, în timp ce se vedea „mai mult ca o bibliotecară”.
Nu a avut ocazia să lucreze pentru învățământul național, pentru că a fost recrutată să acorde lecții private. Prin aceasta, lui Jacqueline Kelen, pe atunci tânără căsătorită – care mai târziu avea să divorțeze, fără să fi avut copii – i s-a propus să vorbească în emisiunile radio de la France Culture: „Trebuia să explic cum a apărut ideea de Dumnezeu în umanitate: am fost impresionată.”
Acest lucru nu l-a împiedicat pe Michel Cazenave, realizator de emisiuni de filozofie și spiritualitate, să o angajeze la scurt timp pentru câteva emisiuni anuale pe teme specifice. „Nu făcusem niciodată radio și a trebuit să învăț totul foarte repede, mai ales să tac pentru a-l asculta pe celălalt”, declară ea zâmbind.
În paralel cu cei douăzeci de ani la France Culture, și-a aprofundat cunoștințele despre mituri, „inepuizabile pentru că sunt conectate la Sursă”, și despre misticii creștini, sufiți, evrei, dar și egipteni și tibetani… „Toți m-au uimit și m-au hrănit, pentru că toți îmi vorbeau despre același gust de Dumnezeu”.
Figura Mariei-Magdalena
La acea vreme, figura Mariei-Magdalena i s-a impus de la sine. „Îmi fusese prezentată ca o prostituată și o păcătoasă pocăită, dar am observat că pictorii o ilustrau ca pe o regină”, spune Jacqueline Kelen. Căutând să înțeleagă această contradicție, s-a cufundat în evangheliile apocrife – foarte greu de găsit pe atunci – și a descoperit acolo „o femeie de lumină, dedicată trezirii spirituale”, mărturie a naturii profunde a femeii care este, după spusele ei, aceea de a „deschide inima omului către iubire și către infinit”. De aici și titlul primei sale cărți, Maria-Magdalena, o iubire infinită (Marie-Madeleine, un amour infini), 1982.
Rană divină – trebuie să te vindeci de toate?
A te vindeca, a te simți „bine cu tine însuți”, a închide toate vulnerabilitățile și a scăpa de toate relele pentru a atinge scopul suprem al păcii și fericirii, acestea sunt obsesiile zilei. Trăim acum sub domnia unei ideologii terapeutice, regresive și consumeriste, care ne infantilizează căutând să ne abată de la orice risc. În Rană divină (Divine blessure), Jacqueline Kelen luptă cu această tiranie a confortului, care ar dori să ignore vocația spirituală a omului. Specialistă în mituri, ea îi cheamă aici pe acești eroi, zei și sfinți care ne amintesc, prin rănile și încercările lor, că omul nu ajunge ușor la plenitudinea sa: Ahile și Ulise, Lancelot și Tristan, Osiris sfârtecat și Hristos răstignit, cu toții spun, ca și Iacov din Biblie sau misticii creștini și sufiți, că rana este și deschidere. Nu există rană care să nu facă trimitere la rana Iubirii.
Unul dintre citatele preferate ale autoarei, din lucrarea Zohar, cartea spendorii, este acesta:
„Ființa umană trebuie să aibă în mod constant bucuria implantată pe o parte a inimii și suspinul pe cealaltă.”
Opere principale:
Maria-Magdalena: o iubire infinită, 1982; Pata: broșură furtivă despre petele lumii, 1984; Femeile Bibliei, 1985; Jacques-Henri Lartigue: ochiul vânătorului de păsări, 1985; Arborele de ghimbir, poveste pentru copii, 1985; Nopțile, 1986; Reginele negre: Didona (regina Cartaginei), Salomeea (fiica lui Irod al II-lea, regina Chalcisului și a Armeniei Minor), Regina din Saba, 1987; Noii părinți, 1986; Nopțile Șeherazadei, 1986; Ghidul întâlnirilor: agenții matrimoniale, cluburi matrimoniale, anunturi, sondaje, sfaturi, adrese, 1988; Psyché sau Camera de cristal, 1988; Rachel sau Noaptea mandragorelor, 1988; Elogiul lacrimilor, 1989; Să protejăm animalele, 1991; A iubi din prietenie, 1992; Masculinul etern: un tratat de cavalerism pentru uzul bărbaților de astăzi, 1994; Propuneri de dragoste, 1995; Corăbiile somnului: eseu, 1997; Lacrimi, 1997; Mâna, 1997; Secretul, 1997; Femeile eterne: Antigona, Dulcinea, Nausicaa, Mélusine…, 1998; Somnul, 1997; Frisoane și leșinuri, 1998;
Spiritul singurătății, 2001; Foamea sufletului: o abordare spirituală a anorexiei, 2002; Mantaua magnificenței, 2004; Rană divină, 2005; De la somn la alte bucurii iraționale, 2006; Cele șapte chipuri ale Mariei Magdalena, 2006; Mary Celeste, 2007; Melusina sau Grădina secretă, 2007; Cartea laudelor, 2007; Scrisoarea unei îndrăgostite către papă, 2007; Sorii nopții, 2008; Inventarul rătăcitor al fericirii, 2008; Puterea inimii, 2009; Prietenii cerești, 2010; O cale de ambrozie, 2010; Hadewijch din Anvers sau Calea glorioasă, 2011; Nerăbdarea absolutului, 2012; Vorbește-mi, te rog, despre Împărăția Cerurilor, 2013; Misticismul creștin, 2013; O rochie de culoarea timpului (Sensul spiritual al basmelor), 2014; Breviarul spiralei: despre viața spirituală, 2015; Fii ca un rege în inima ta, 2015; Înfloririle interioare, Meditații asupra Doamnei și Unicornului, 2015; Diavolul preferă sfinții, 2016; Simțul ospitalității, 2017; Temporarul și eternul: întrebările inevitabile, 2017; Grădina virtuților, 2019; Povestea celui care a cheltuit totul și nu a pierdut nimic, 2020; Însoțitorii sfințeniei, 2020; Măreția așteptărilor, 2021.
***
Zohar (în ebraică “strălucire”, “splendoare”, “aură”) este o carte mistică ebraică despre Tora, din categoria literaturii kabbalistice, atribuită de tradiție lui Șimon bar Iohai, scrisă sau editată probabil de Moses de León (1250-1305). Zoharul cuprinde, printre altele, discuții referitoare la Dumnezeu, originea și structura universului, natura sufletului și legătura dintre energia universală și om.
Citate asemanatoare
-
A permite prietenia înseamnă a renunţa la putere, a uita de frică, înseamnă a recunoaşte şi a iubi egalitatea celuilalt. (A iubi din prietenie) © CCCCine spune tovarăș spune înțelegere, împărtășirea punctelor esențiale, afinități ale inimii, inteligenței și spiritului. Prietenia este foarte rară, prietenia spirituală, și mai rară. Fericit cel care, în călătoria lui, aici pe pământ, întâlnește și chiar parcurge o cale lungă cu unul sau doi „tovarăși” de drum! © CCCDragostea fuzională, care este adesea singura pe care o cunosc cuplurile, este mai plină de satisfacții, mai reconfortantă. Ea spune: Tu exişti în relaţie cu mine şi eu exist în relaţie cu tine şi este minunat! Prietenia eliberatoare dă replica din partea ei: Tu exişti independent de mine şi eu exist în afara ta, asta e minunat! Nu mă tem că te pierd, nu te temi că voi evada, pentru că ne vedem, ne iubim în deplină libertate. (A iubi din prietenie) © CCCAș vrea să adorm așa cum avansez în iubire: cu imposibilitatea de a mă întoarce, arzând până la ultima toate corăbiile mele cântătoare. © CCCActuala lume occidentală rămâne sub imperiul raționalismului, pozitivismului și scientismului care au apărut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și, cu aroganță și infantilism, l-au negat pe Dumnezeu și viața de apoi. Sub pretextul de a face omul fericit, această ideologie limitată la preocupările materiale și pământești a vrut să stârpească orice sentiment religios, orice dorință de veșnicie, orice abordare spirituală; dar, în loc să elibereze individul și să emancipeze masele, le-a înrobit unor idoli precum progresul, banii, plăcerea, notorietatea și sinele atotputernic. Negarea transcendenței divine și a unei lumi invizibile nu-i face pe oamenii moderni mai liberi sau mai fericiți, dar de ea beneficiază politicienii lacomi și șarlatanii care își vând sistemul sau rețetele lor de bunăstare, tuturor stăpânilor ca să nu gândească... Cetățeanul se găsește redus la starea pasivă de consumator și spectator, absoarbe tot timpul zgomote, imagini, sloganuri, fără spirit critic, îngrozitor de obedient. Lipsit de interioritate și de relații de viață cu ceilalți, este sortit virtualului, rețelelor de socializare, mirajului ecranelor. Astfel, polemiști, pelerini ai Absolutului precum Bloy, Péguy, Bernanos, Berdiaev, Soljenițîn au denunțat acest lucru cu mult înaintea mea, dar vocile lor profetice rămân „neauzite”. Filosofii greci și romani și profeții biblici vorbesc și ei despre vremuri de fericire și mângâiere, dar acestea nu au nicio legătură cu rețetele de dezvoltare personală și cu nenumăratele terapii. Fericirea de aici de pe pământ nu este altceva decât a trăi conform Binelui, a dobândi înțelepciune, a-ți înălța sufletul și a contempla realitățile cerești și, de asemenea, a răspândi semințe de frumusețe și iubire în jurul tău. © CCCPrietenia ne oferă șansa de a ne plivi grădina interioară sau de a ne face propriul deșert să înflorească. (A iubi din prietenie) © CCCMasculinitatea înseamnă și să nu-ţi ratezi destinul, să nu eviţi marile întâlniri, marile încercări. Aşa cum nu există virilitate fără virtute, nu există eroi fără eros. (Masculinul etern) © CCCPrietenia nu este nici compensație, nici consolare pentru iubirile nefericite. Nu este vorba nici de a alege între ea și pasiunea iubirii: prietenia are caracteristica de a nu fi exclusivă și de a lărgi ființa, mai degrabă decât de a o limita sau de a o restrânge. (A iubi din prietenie) © CCCDin copilărie, lumea supranaturală a fost evidentă pentru mine, la fel ca și prezența divină. Religia catolică în care am fost crescută se potrivea perfect cu riturile ei sacre, frumusețea, muzica și simțul adorației care au dispărut oarecum de atunci... Dar, urmând studii superioare de literatură clasică până la licență, am putut de asemenea, să descopăr și să explorez bogata filozofie a Greciei antice, precum și multe mituri fondatoare ale tradiției occidentale. Astăzi, mă simt atât neoplatoniciană, cât și creștină: de aceea îmi sunt dragi oameni precum Pico della Mirandola și Simone Weil. Dragostea mea pentru Hristos (dincolo de diferitele Biserici) și fidelitatea mea față de El sunt ireversibile, dar căutarea adevărului și mântuirea sufletului nu vin numai din religie, ele se bazează și pe o cunoaștere interioară, o asceză personală, o meditație răbdătoare, așa cum au predat filozofii greci, de la Pitagora la Plotin, prin Socrate și Platon. Iată, deci, ceea ce îmi ghidează și îmi hrănește existența: căutarea esențialului, aspirația la o cunoaștere superioară care să atingă realitățile cerești, dorința mistică de „viață perfectă” sau „viață divină”. Orice altceva este accidental sau secundar. © CCCTot răul vine din faptul că marea majoritate a oamenilor nu au viață interioară și, din acest motiv, își doresc, râvnesc, vor viața altora. (Spiritul singurătății) © CCCIubirea pe care o simt pentru o ființă nu pune capăt singurătății mele, ci o îmbogățește, o încântă și o face să strălucească. Alesul, persoana iubită ar fi, în mod paradoxal, cea cu care vreau sa fiu singur. (Spiritul singurătății) © CCCExistă o mare diferență între fragilitate și sensibilitate. Sensibilității îi place să freamăte, să vibreze, să se entuziasmeze. Fragilitatea se teme să nu se frângă. O persoană fragilă se teme să nu fie făcută și mai fragilă: trebuie deci să fie menajată, liniștită, înconjurată. O ființă sensibilă nu caută să se protejeze, ea primește în mod constant fiecare suflare a vieții. Fragilitatea visează la soliditate. Sensibilitatea își desfășoară muzicalitatea. Cu siguranță, specia umană este precară, iar rasa umană, deosebit de insensibilă. Dar ființa spirituală se dovedește a fi puternică: eminamente sensibilă, nu fragilă. © CCCMulți își imaginează că iubirea va pune capăt singurătății lor, dar singurătatea este cea care permite iubirii să înflorească și să dureze. (Spiritul singurătății) © CCCE nevoie de curaj constant, pasiune susținută pentru a îndrăzni să fii tu însuți, pentru a nu renunța la valorile și visele tale. (Spiritul singurătății) © CCCVocea care șoptește în singurătate: ridică-te, pornește la drum, mergi în întâmpinarea ființei tale pe care nu o cunoști, pe care preferi să o ignori pentru că această stare este mai liniștită. (Spiritul singurătății) © CCCAdevăratul singuratic nu caută nici să placă, nici să fie consolat. Marea lui putere vine din faptul că nu este tulburat de acțiunile și opiniile lumii. (Spiritul singurătății) © CCCSingurătatea este o detașare care duce la o revărsare a preaplinului. Dacă nu dă roade, este doar izolare. (Spiritul singurătății) © CCCÎn viața de zi cu zi, recunoaștem o ființă bună după dorința de a rămâne incognito, după gustul pentru discreție, chiar ignorare. Nu-și arată niciodată CV-ul, diplomele sau priceperea. Abia are o biografie și nu este interesată de evenimente. Dar veghează zăpada, vântul, dealurile, puful plopilor, stelele, copiii, liniștea, pe scurt tot ce este viu... (Inventarul rătăcitor al fericirii) © CCCNevoia de recunoaștere pare să fie călcâiul lui Ahile al fiecărui individ. Ea explică faptul că, pentru a se simți înțeleși sau acceptați, majoritatea oamenilor preferă să renunțe la libertatea lor, la singularitatea lor. (Spiritul singurătăţii) © CCCSingurătatea este un cadou regal pe care îl respingem pentru că în această stare ne descoperim infinit de liberi, iar pentru libertate suntem mai puțin pregătiți. (Spiritul singurătății) © CCCCopy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.