Actuala lume occidentală rămâne sub imperiul raționalismului, pozitivismului și scientismului care au apărut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și, cu aroganță și infantilism, l-au negat pe Dumnezeu și viața de apoi. Sub pretextul de a face omul fericit, această ideologie limitată la preocupările materiale și pământești a vrut să stârpească orice sentiment religios, orice dorință de veșnicie, orice abordare spirituală; dar, în loc să elibereze individul și să emancipeze masele, le-a înrobit unor idoli precum progresul, banii, plăcerea, notorietatea și sinele atotputernic.
Negarea transcendenței divine și a unei lumi invizibile nu-i face pe oamenii moderni mai liberi sau mai fericiți, dar de ea beneficiază politicienii lacomi și șarlatanii care își vând sistemul sau rețetele lor de bunăstare, tuturor stăpânilor ca să nu gândească... Cetățeanul se găsește redus la starea pasivă de consumator și spectator, absoarbe tot timpul zgomote, imagini, sloganuri, fără spirit critic, îngrozitor de obedient. Lipsit de interioritate și de relații de viață cu ceilalți, este sortit virtualului, rețelelor de socializare, mirajului ecranelor.
Astfel, polemiști, pelerini ai Absolutului precum Bloy, Péguy, Bernanos, Berdiaev, Soljenițîn au denunțat acest lucru cu mult înaintea mea, dar vocile lor profetice rămân „neauzite”. Filosofii greci și romani și profeții biblici vorbesc și ei despre vremuri de fericire și mângâiere, dar acestea nu au nicio legătură cu rețetele de dezvoltare personală și cu nenumăratele terapii. Fericirea de aici de pe pământ nu este altceva decât a trăi conform Binelui, a dobândi înțelepciune, a-ți înălța sufletul și a contempla realitățile cerești și, de asemenea, a răspândi semințe de frumusețe și iubire în jurul tău.
© CCC
Un războinic erou poate să nu se îndrăgostească, dar un laș va fugi întotdeauna de dragoste.
(Masculinul etern)
© CCC
E nevoie de curaj constant, pasiune susținută pentru a îndrăzni să fii tu însuți, pentru a nu renunța la valorile și visele tale.
(Spiritul singurătății)
© CCC
Din copilărie, lumea supranaturală a fost evidentă pentru mine, la fel ca și prezența divină. Religia catolică în care am fost crescută se potrivea perfect cu riturile ei sacre, frumusețea, muzica și simțul adorației care au dispărut oarecum de atunci... Dar, urmând studii superioare de literatură clasică până la licență, am putut de asemenea, să descopăr și să explorez bogata filozofie a Greciei antice, precum și multe mituri fondatoare ale tradiției occidentale. Astăzi, mă simt atât neoplatoniciană, cât și creștină: de aceea îmi sunt dragi oameni precum Pico della Mirandola și Simone Weil. Dragostea mea pentru Hristos (dincolo de diferitele Biserici) și fidelitatea mea față de El sunt ireversibile, dar căutarea adevărului și mântuirea sufletului nu vin numai din religie, ele se bazează și pe o cunoaștere interioară, o asceză personală, o meditație răbdătoare, așa cum au predat filozofii greci, de la Pitagora la Plotin, prin Socrate și Platon.
Iată, deci, ceea ce îmi ghidează și îmi hrănește existența: căutarea esențialului, aspirația la o cunoaștere superioară care să atingă realitățile cerești, dorința mistică de „viață perfectă” sau „viață divină”. Orice altceva este accidental sau secundar.
© CCC
Căutarea înțelepciunii nu este o aventură colectivă, ci un proces singular și solitar. Mă feresc mereu de formulele atotcuprinzătoare care îneacă individualitățile și declară, ca în reclame, „tuturor ne place asta”, „toți facem asta”. Fiecare ființă este unică, aceasta este minunea, cel puțin dacă ești conștient de asta.
© CCC
Adevăratul singuratic nu caută nici să placă, nici să fie consolat. Marea lui putere vine din faptul că nu este tulburat de acțiunile și opiniile lumii.
(Spiritul singurătății)
© CCC
Ah! Dragă Iubire, furiile tale, zâmbetele tale, marea ta voință și datoria ta, venirea și fuga ta, ce putem înțelege din toate astea?
(Hadewijch din Anvers)
© CCC
Când trăiești singur, nu ești vulnerabil, nu te mai poziționezi în raport cu generalul, ci în raport cu absolutul.
(Spiritul singurătății)
© CCC
Prietenia nu este nici compensație, nici consolare pentru iubirile nefericite. Nu este vorba nici de a alege între ea și pasiunea iubirii: prietenia are caracteristica de a nu fi exclusivă și de a lărgi ființa, mai degrabă decât de a o limita sau de a o restrânge.
(A iubi din prietenie)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.