Citate de Jacqueline Kelen

Daca rabzi raul fara a protesta, e ca si cum l-ai rasplati. Adevaratul remediu al raului este sa lupti impotriva lui.

A considera Raul drept opusul Virtutii inseamna sa-l onorezi prea mult. © CCC

Nu putem face unei persoane nimic mai rău decât de a ne ocupa în mod exclusiv de ea.

Daca pentru rau vom plati cu bine, atunci cu ce vom plati pentru bine? Daca si pentru una si pentru alta rasplata-i aceeasi, atunci de ce sa fie oamenii buni?

Binele n-ar exista in lume daca n-ar fi si raul. De-abia in lupta cu raul se poate releva binele si virtutea.

Cine spune tovarăș spune înțelegere, împărtășirea punctelor esențiale, afinități ale inimii, inteligenței și spiritului. Prietenia este foarte rară, prietenia spirituală, și mai rară. Fericit cel care, în călătoria lui, aici pe pământ, întâlnește și chiar parcurge o cale lungă cu unul sau doi „tovarăși” de drum! © CCC

Singurătatea este o detașare care duce la o revărsare a preaplinului. Dacă nu dă roade, este doar izolare. (Spiritul singurătății) © CCC

Răul e scris pe aramă, binele - pe nisip.

Nevoia de recunoaștere pare să fie călcâiul lui Ahile al fiecărui individ. Ea explică faptul că, pentru a se simți înțeleși sau acceptați, majoritatea oamenilor preferă să renunțe la libertatea lor, la singularitatea lor. (Spiritul singurătăţii) © CCC

Nu exista om atat de rau incat sa nu-l poti face bun la ceva.

Vocea care șoptește în singurătate: ridică-te, pornește la drum, mergi în întâmpinarea ființei tale pe care nu o cunoști, pe care preferi să o ignori pentru că această stare este mai liniștită. (Spiritul singurătății) © CCC

Fereste-te de rau sau, de nu te poti feri, infrunta-l barbateste.

Cugetati in sufletele voastre: daca veti face cu osteneala o fapta buna, acea osteneala va trece repede, pe cand fapta buna nu va trece cat timp traiti; dar daca faceti ceva rau pentru placere, placerea va trece repede, iar fapta rea va ramane totdeauna asupra voastra.

Nu e destul să nu faci nici un rău, ci trebuie să faci tot binele pe care-l poți face. (Aventurile lui Telemac)

Este o mare deosebire intre cel ce nu vrea si cel ce nu stie sa faca rau.

Există o mare diferență între fragilitate și sensibilitate. Sensibilității îi place să freamăte, să vibreze, să se entuziasmeze. Fragilitatea se teme să nu se frângă. O persoană fragilă se teme să nu fie făcută și mai fragilă: trebuie deci să fie menajată, liniștită, înconjurată. O ființă sensibilă nu caută să se protejeze, ea primește în mod constant fiecare suflare a vieții. Fragilitatea visează la soliditate. Sensibilitatea își desfășoară muzicalitatea. Cu siguranță, specia umană este precară, iar rasa umană, deosebit de insensibilă. Dar ființa spirituală se dovedește a fi puternică: eminamente sensibilă, nu fragilă. © CCC

Când trăiești singur, nu ești vulnerabil, nu te mai poziționezi în raport cu generalul, ci în raport cu absolutul. (Spiritul singurătății) © CCC

Oamenii isi fac rau unii altora, fie din frica, fie din ura.

Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om — si apoi prin toate inimile omenesti. Si chiar si inlauntrul inimilor coplesite de rau, se pastreaza un mic cap de pod al binelui. Si chiar si in cea mai buna dintre toate inimile, ramane nedezradacinat... un coltisor de rau.

Nu numai oamenii care fac raul sunt rai, ci si aceia care nu fac binele.