Să-mi fii tu oare-n veci pierdută?
Te-ai dus fără păreri de rău?
În încăperea-acum tăcută
Aud într-una râsul tău.
Cum călătorul, dimineața,
Scrutează-al spațiului mister,
Dar zarea i-o ascunde ceața,
Iar ciocârlia cântă-n cer:
Astfel privirea mea străbate
Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi,
Iar cântecele mele toate
Te cheamă jalnic înapoi!
(Celei de departe)
Traducere de N. Porsenna
Nu de teama pedepsei sau a oprobriului public nu trebuie sa facem rau, ci din sentimentul datoriei si din vointa de a face binele.
Nu spera în ceea ce nu se poate spera.
© CCC
Fara speranta e imposibil sa gasesti ceva de nesperat.
Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.