Citate de Corneliu Moldovan

Binele si raul nu se decid in relatiile oamenilor intre ei, ci exclusiv in raporturile omului cu el insusi

Un suflet care nu are la baza o credinta puternica, o pasiune unica si dominanta, un entuziasm violent pentru o actiune sau o opera intreprinsa, acel suflet nu poate cunoaste nici soliditatea moralei, nici beatitudinea triumfului. Optimismul, energia constienta, vointa de fier, placerea intensa de a trai nu pot niciodata locui intr-un suflet sterp de marile credinte sau sublimele pasiuni.

E greu de indurat sa fii mereu al doilea... e, intr-adevar, mare lucru sa nu stii ce-i invidia.

Intelepciunea ne invata sa punem raul inaintea binelui.

Nu vom privi judecatile oamenilor, unele ca fiind absolut bune, altele ca absolut rele, dar vom inclina, de preferinta, catre parerea mai usor de sustinut, ca nimeni nu are perfecta dreptate si ca nimeni nu greseste cu totul…in toate este ceva bun, mascat, mai mult sau mai putin, de parti rele.

Cei care aplauda raul sunt inca mai vinovati decat cei care-l faptuiesc.

Nu putem invinge raul decat printr-un alt rau. (Mustele) © CCC

Indraznetii sunt crezuti si asta face puterea lor...in­drazneala atrage dupa sine increderea, increderea da putere, iar aceasta e izvorul victoriei.

Niciodata nu savarsim atat de deplin si cu atata avant raul ca atunci cand il infaptuim intemeindu-ne pe constiinta.

Raul tine de nemarginire (infinit sau nelimitat), asa cum presupuneau in reprezentarile lor pitagoreicii, pe cata vreme binele tine de finit.

Nimic nu ne loveste mai tare decat raul ce tine de puterea altuia.

Daca pentru rau vom plati cu bine, atunci cu ce vom plati pentru bine? Daca si pentru una si pentru alta rasplata-i aceeasi, atunci de ce sa fie oamenii buni?

Nu poti sa faci vreun rau, cand ai doar dragoste in suflet.

Răul e scris pe aramă, binele - pe nisip.

De bine, raul nu e despartit niciodata, ci sunt amestecate asa cum trebuie.

Răul cel mai rău e să te aștepți la ce e mai rău. (Mica vânzătoare de proză) © CCC

Nu de teama pedepsei sau a oprobriului public nu trebuie sa facem rau, ci din sentimentul datoriei si din vointa de a face binele.

Mi-a făcut prea mult bine ca să-l vorbesc de rău; mi-a făcut prea mult rău ca să-l vorbesc de bine. (Théodore)

Cine nu urăşte cu adevărat răul, acela nici binele nu-l iubeşte cu adevărat.

Nu e destul sa nu faci rau nimanui, ci trebuie sa faci cat mai mult bine aproapelui. (Aventurile lui Telemac)