Cand ne ducem viata intr-o ocupatie linistita si avem de-a face numai cu ceea ce-i mai apropiat si cotidian, pierdem sentimentul pentru ceea ce-i absent; abia daca putem crede ca in departare amintirea noastra mai dureaza si ca anumite tonuri din trecut mai au ecou.
Sa se uite fiecare in adancul sufletului sau si are sa gaseasca multe lucruri de inlaturat.
Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.
O viață nefolositoare este o moarte anticipată.
(Ifigenia în Taurida, 1779-1789)
Cuvintele poetului plutesc neîncetat în jurul porților raiului și ciocănesc, cerând stăruitor nemurirea.
(Divanul occidental-oriental, 1819)
Prietenul care face sa se vada prea lamurit ca vrea sa ne transforme, ne stinghereste.
Nu numai ceea ce a dobandit prin nastere, dar si ceea ce a cucerit prin fapta lui este omul.
Datoria: să-ți placă ce-ți impui ție însuți.
(Cugetări în proză, 1870)
E de temut cel care n-are nimic de pierdut.
Naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seama ca vei fi judecat de altii.
Sunt atat de norocos doar pentru ca tu ma iubesti.
© CCC
Totul serbează
Și cântă împrejur:
Valea-nflorită,
Aprinsul azur!
Și tremură orice
Frunza pe ram!
Stăpân pe huceaguri
E-al păsării neam!
Dorul din piept
Nu-l stăvilești!
Să vezi! Să auzi!
Acum să trăiești!
Iubire! viața
Îți este dragă;
Tu ai creat
Lumea întreagă!
Tu dărui – frunza
Bătrânului nuc;
Lanului – aur,
Ramului – suc.
Vino la mine
Chip îngeresc!
O, cum mă iubești!
Cum te iubesc!
Când lăcrămioara
Răsare-n desis,
Și pasărea – cerul
Îl ia pieptiș!
Doar dragostea ta
Îmi trebuie mie,
Ea-mi dăruie viață
Și bucurie!
Există în toate
Un dor de-a trăi -
Fi-vei ferice
De mă vei iubi!
(Cântec de mai)
(trad. Nicolae Dabija)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.