Citate de Johann W. Goethe

Indreptarea prin ras a celor smintiti nu este lipsita de folos.

Ce-i dincolo nu-mi pricinuieste griji, De sfarmi aceasta lume in ruine, cealalta poate sa se nasca dupa mine. Din ast pamant imi izvoraste bucuria si acesta-i soarele ce-mi lumineaza suferinta. De voi putea sa ma despart de lumea-aceasta, intample-se atunci orice, urmeze nefiinta, nu voi sa mai aud nimic, daca si dincolo e ura si iubire, daca si-n celelalte sfere exist-un-nalt si un adanc ca-n asta Fire.

Din pacate, buna crestere si cuviinta ne sunt recomandate nu din pricina valorii lor, ci din aceea a parerii pe care oamenii si-ar putea-o face despre noi.

Adevaratul anotimp al iubirii e atunci cand credem ca numai noi putem iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi.

Prietenul care face sa se vada prea lamurit ca vrea sa ne transforme, ne stinghereste.

Este mai usor de recunoscut eroarea, decat de gasit adevarul; aceea sta la suprafata… acesta-i in adancime.

Pasarile si copiii trebuie intrebați despre gustul cireselor si al capsunilor. © CCC

Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.

Clipa, mai stai putin, esti atat de frumoasa!

Naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seama ca vei fi judecat de altii.

Talentul se formeaza in singuratate, caracterul, in societate.

Datoria: să-ți placă ce-ți impui ție însuți. (Cugetări în proză, 1870)

A face prozeliti este dorinta naturala a fiecarui om.

Suprema culme la care poate ajunge omul este constiinta propriilor sale conceptii si idei, cunoasterea de sine, care-i deschide calea sa cunoasca temeinic si alte firi.

Esentialul este sa invatam sa ne dominam. De mi-as fi dat drumul nestapanit, aveam in mine germeni care m-ar fi putut distruge si pe mine si pe cei din juru-mi.

Îmi place omul care râvnește imposibilul. (Al doilea Faust, 1832)

N-are culoare şi chip nici floarea de viţă-de-vie, Dar cînd ciorchinele-i copt, farmecă oameni şi zei. (Elegii romane) (Traducere Teodor Boşca)

A năzui necontenit spre existenţa cea mai înaltă. (Faust)

Isi merita viata, libertatea, acela numai ce zilnic si le cucereste neincetat.

Nimic nu ne face mai necesari in lume ca iubirea ce-o avem pentru semenii nostri.