Ştii ţara unde sînt lămîi în floare,
şi portocale ard prin verzi frunzare?
Din cerul clar adie vîntu-n pace,
şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace.
O ştii cu-adevărat?
Spre ea, spre ea,
O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!
Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane;
sclipesc odăi şi strălucesc saloane,
şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine:
Copilă tristă, ce-au făcut cu tine?
O ştii cu-adevărat?
Spre ea, spre ea,
O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!
Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum?
Prin negură catîru-şi cată drum.
În peşteri e sămînţă de balauri.
Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri.
O ştii cu-adevărat?
Spre ea, spre ea
Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea!
(Mignon)
(Traducere Teodor Boşca)
Cel ce pe sine nu se poate stapani
ce bucuros ar vrea sa stapaneasca pe vecin.
Cum aș putea să-i stăpânesc pe alții, când nu știu să mă stăpânesc eu însumi?
(Gargantua)
Supremul merit al fiintei ganditoare e acela de a putea actiona la maximum asupra imprejurarilor, nepermitandu-le decat un minim de actiune asupra ei.
Isi merita viata, libertatea, acela numai ce zilnic si le cucereste neincetat.
Se pot cuceri mii de oameni intr-o batalie; dar cel ce se cucerește pe el insusi, numai acela este cel mai nobil dintre cuceritori.
© CCC
De-ai trăit trei mii de ani
Și nu știi să-i socotești
Umbli-n beznă ca bezmetic,
Chiar de zi cu zi trăiești.
Numai cine isi poate porunci siesi poate porunci si altora.
Cuvintele poetului plutesc neîncetat în jurul porților raiului și ciocănesc, cerând stăruitor nemurirea.
(Divanul occidental-oriental, 1819)
Nu exista suflet oricat de slab care sa nu poata, daca este bine condus, sa dobandeasca o putere absoluta asupra pasiunilor sale.
Într-adevăr, ştiu multe, dar aş vrea să ştiu tot.
(Faust, I, Noaptea)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.