Citate de Johann W. Goethe

Sunt atat de norocos doar pentru ca tu ma iubesti. © CCC

Emotiile lui nu erau niciodata atat de puternice incat sa nu le poata stapani. E un lucru cu care unii se lauda, fara sa recunoasca faptul ca aceasta stapanire de sine ei o datoreaza adesea nu tariei de caracter, cat unei anumite slabiciuni de temperament.

Omul rătăcește atâta timp cât se străduiește și caută. (Faust, 1806)

Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.

Indreptarea prin ras a celor smintiti nu este lipsita de folos.

Nimic nu ne face mai necesari in lume ca iubirea ce-o avem pentru semenii nostri.

Este mai usor de recunoscut eroarea, decat de gasit adevarul; aceea sta la suprafata… acesta-i in adancime.

Nimic nu este mai placut decat sa simti nascandu-se o noua pasiune atunci cand flacara celei vechi nu e inca stinsa; astfel, la ceasul cand scapata soarele, vedem cu placere astrul noptilor ridicandu-se din cealalta parte a orizontului; te bucuri atunci de indoita stralucire a doua faclii ceresti.

Trebuie să fii stăpân pe tine pentru a fi stăpânul lumii. © CCC

Trateaza-i pe oameni ca si cum ar fi ceea ce ar trebui sa fie si ajuta-i sa devina ceea ce sunt capabili sa fie. © CCC

Sa nu lasi sa treaca o zi fara sa citesti, fara sa visezi sau sa faci ceva frumos.

Am fost un om, adica un luptator.

Frumosul e mult mai mult decat binele, pentru ca el cuprinde binele.

Într-adevăr, ştiu multe, dar aş vrea să ştiu tot. (Faust, I, Noaptea)

Din pacate, buna crestere si cuviinta ne sunt recomandate nu din pricina valorii lor, ci din aceea a parerii pe care oamenii si-ar putea-o face despre noi.

Talentul se formeaza in singuratate, caracterul, in societate.

…Raul isi are in lume compensatiile lui…poti sa te refaci din nenorociri si…in primejdii nu-ti rupi intotdeauna gatul...

Să-mi fii tu oare-n veci pierdută? Te-ai dus fără păreri de rău? În încăperea-acum tăcută Aud într-una râsul tău.   Cum călătorul, dimineața, Scrutează-al spațiului mister, Dar zarea i-o ascunde ceața, Iar ciocârlia cântă-n cer:   Astfel privirea mea străbate Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi, Iar cântecele mele toate Te cheamă jalnic înapoi! (Celei de departe) Traducere de N. Porsenna

Un spirit nobil trebuie sa stie sa-si stapaneasca simturile.

Cum aș putea să-i stăpânesc pe alții, când nu știu să mă stăpânesc eu însumi? (Gargantua)