Citate despre Cunoastere

Ai putea să fii sărac, ai putea să ai pantofii rupţi, dar mintea ta e un palat. (Cenușa Angelei) © CCC

Nimic nu-i este mai firesc omului decat dorinta innascuta de a sti.

Este mai usor de recunoscut eroarea, decat de gasit adevarul; aceea sta la suprafata… acesta-i in adancime.

Nu toate experientele duc la descoperiri, toate imbogatesc insa cunoasterea… Viata e alcatuita din sesuri, din vai, din piscuri; altfel spus din platitudine si rutina, din deprimare si din bucurie(…). Viata se compune din tevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coscovite, din plase pe care le cari de la piata, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie dar si din Bach si din Beethoven, din Shakespeare si din Tolstoi, din Eminescu si din Blaga, din Michelangelo si din Tuculescu. Totul e viata. Noi traim dureri si bucurii, dar mai presus de ele traim viata. Ceva sacru a carui ratiune finala n-o cunoastem sau INCA nu o cunoastem…

Cunostintele ii fac blanzi pe oameni, ratiunea indeamna la omenie; numai prejudecatile ii fac sa renunte la aceasta.

Mai presus de toate sa aveti incredere in voi insiva, pentru ca atunci si ceilalti v-o arata.

Nu exista cunoastere care sa nu fie putere.

Cel mai mare dusman al cunoasterii nu este ignoranta, ci iluzia cunoasterii.

Sufletul omului trece prin diferite stari; oricare din noi e uneori bine dispus, alteori abatut; nu poate fi intotdeauna la fel. E o greseala sa judeci oamenii dupa toane.

Spiritul critic al omului vrea sa stie mai mult decit ii permite inteligenta personala.

Investitia in cunoastere are cea mai mare dobanda.

Cuvintele, de nu-s simtite, raman seci, Din suflet vorbele sa creasca, ... Nu vei razbi pana la inimi, daca din inima pornirea nu iti vine.

Toti oamenii au de la natura dorinta de a cunoaste.

Să-mi fii tu oare-n veci pierdută? Te-ai dus fără păreri de rău? În încăperea-acum tăcută Aud într-una râsul tău.   Cum călătorul, dimineața, Scrutează-al spațiului mister, Dar zarea i-o ascunde ceața, Iar ciocârlia cântă-n cer:   Astfel privirea mea străbate Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi, Iar cântecele mele toate Te cheamă jalnic înapoi! (Celei de departe) Traducere de N. Porsenna

N-are culoare şi chip nici floarea de viţă-de-vie, Dar cînd ciorchinele-i copt, farmecă oameni şi zei. (Elegii romane) (Traducere Teodor Boşca)

Esentialul este sa invatam sa ne dominam. De mi-as fi dat drumul nestapanit, aveam in mine germeni care m-ar fi putut distruge si pe mine si pe cei din juru-mi.

Uneori trebuie sa treaca timp pana sa-i intelegi pe oameni.

Noi nu cunoastem ce este acela sufletul, ci doar incercam sa-l explicam!

Între noi să fie adevărul. (Ifigenia în Taurida, act. III, sc. 1). O pledoarie pentru adevăr.

Daca pretuim cautarea cunoasterii, ar trebui sa fim liberi sa mergem oriunde ne duce cautarea. O minte libera nu este un caine care latra si este legat de un lant.