Titlul acestui manual de savoir-vivre pentru uzul celor care se întreabă despre misterele lumii, l-am împrumutat de la Maimonide, filosof și doctor evreu născut la Cordoba, apoi musulman, pe vremea lui Philippe Auguste, a Sfântului Francisc de Assisi, a împăratului Frederic al II-lea și a lui Saladin, cu aproape o mie de ani în urmă. Astăzi ca și ieri, suntem cu toții rătăciți. Încă nu știm ce ne-ar plăcea să știm atât de mult: de ce ne-am născut și ce devenim după moarte. Dincolo de accidentele vieții noastre de zi cu zi care sunt suficiente pentru a ne ocupa, motivele și sensul trecerii noastre pe această planetă pe care o numim Pământ ne rămân foarte obscure.
Următoarele pagini sunt o încercare de a răspunde la întrebarea: Ce fac aici?
(Călăuza rătăciților, Mod de utilizare)
© CCC
(Ce fac aici? – iată întrebarea la care se străduiește să răspundă acest manual de buzunar, care n-are altă ambiție decât aceea de a descrie cu îndrăzneală, cu naivitate și plin de vioiciune lumea incredibilă în care am fost aruncați fără voia noastră, dar și să livreze, pe cât e posibil, câteva scurte recomandări despre felul în care ne-am putea bucura de ea și despre cum ea ne-ar putea oferi un strop de demnitate.
Savoir-vivre: cunoașterea și practicarea uzanțelor în societate; abilități de viață, bune maniere, norme de conduită, etichetă.)
Cel mai mare dusman al cunoasterii nu este ignoranta, ci iluzia cunoasterii.
...Colegii mei universitari știu multe lucruri neștiute de mine, iar eu știu lucruri de care ei nu vor să știe. Astfel de situații își găsesc parțial reflectarea în mica lucrare de față. Trag speranța că unii vor năzui să se înalțe la starea de conștiință filosofică căreia i-am dat numele de Noua Acropolă.
(Teba, fragment din prolog)
A gasi la fiecare om trasaturile care-l deosebesc de ceilalti inseamna a-l cunoaste.
Ai putea să fii sărac, ai putea să ai pantofii rupţi, dar mintea ta e un palat.
(Cenușa Angelei)
© CCC
E nevoie sa ne innoim, sa ne improspatam mereu observatia si vederile noastre, chiar despre aceia pe care ii cunoastem cel mai bine. Nimeni n-are dreptul sa spuna: cunosc oamenii. Tot ce putem spune cu adevarat este: sunt pe cale de a-i cunoaste.
Fiecare se ştie pe sine. Restul - presupuneri, mai subtile, mai puţin subtile. Cînd o să renunţăm la aroganţa de-a ne pretinde atotştiutori asupra semenului nostru?...
E greu pe oameni sa-i cunosti si greu,
chiar si mai greu, sa afli ce gandesc.
Nu te inspaimanta decat ceea ce mintea nu poate sa inteleaga.