Exista un pesimism care se naste dintr-o saracie si altul dintr-un prisos de viata. Cel dintai exprima slabiciunea noastra, al doilea, o nemarginita sete de viata. In cazul dintai, suntem incapabili sa gustam lumea si viata, in al doilea, lumea cu toate comorile ei nu e in stare sa ne indestuleze patimile si nesfarsitul dor de a trai, si zicem: ,,lumea e un rau”.
...Colegii mei universitari știu multe lucruri neștiute de mine, iar eu știu lucruri de care ei nu vor să știe. Astfel de situații își găsesc parțial reflectarea în mica lucrare de față. Trag speranța că unii vor năzui să se înalțe la starea de conștiință filosofică căreia i-am dat numele de Noua Acropolă.
(Teba, fragment din prolog)
Nu te inspaimanta decat ceea ce mintea nu poate sa inteleaga.
Atatia pomi, pe care vanturi napraznice nu-i pot frange, se rup sub greutatea propriului lor rod…
O personalitate e ca un munte: iti largeste orizontul daca stai pe umerii sai; daca-i stai insa la genunchi, iti stramteaza zarea, impiedicandu-te sa vezi si ce mai inainte ai vazut.
Melancolia este o reductie la zero a capacitatii noastre innascute de a ne autoiluziona.
Daca am cunoaste toate tainele universului, am cadea indata intr-un plictis enorm.
E foarte periculos sa cunosti lucrurile numai pe jumatate.
Nu exista nici o fiinta umana atat de solid fortificata incat sa nu gasesti un loc de patrundere spre ea, daca esti destul de inteligent si iscusit.
Natura nu se dezminte; chiar si pe drum drept, sarpele tot numai in serpentina merge.
Greselile unui om mare se deosebesc de greselile unui om de rand prin aceea ca de obicei se pot explica din insusirile lui bune.
Consolatio mediocritas: orice fir de nisip se crede pe sine insusi o samanta de margaritar far-de noroc.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.