Citate despre Cunoastere

Titlul acestui manual de savoir-vivre pentru uzul celor care se întreabă despre misterele lumii, l-am împrumutat de la Maimonide, filosof și doctor evreu născut la Cordoba, apoi musulman, pe vremea lui Philippe Auguste, a Sfântului Francisc de Assisi, a împăratului Frederic al II-lea și a lui Saladin, cu aproape o mie de ani în urmă. Astăzi ca și ieri, suntem cu toții rătăciți. Încă nu știm ce ne-ar plăcea să știm atât de mult: de ce ne-am născut și ce devenim după moarte. Dincolo de accidentele vieții noastre de zi cu zi care sunt suficiente pentru a ne ocupa, motivele și sensul trecerii noastre pe această planetă pe care o numim Pământ ne rămân foarte obscure. Următoarele pagini sunt o încercare de a răspunde la întrebarea: Ce fac aici? (Călăuza rătăciților, Mod de utilizare) © CCC (Ce fac aici? – iată întrebarea la care se străduiește să răspundă acest manual de buzunar, care n-are altă ambiție decât aceea de a descrie cu îndrăzneală, cu naivitate și plin de vioiciune lumea incredibilă în care am fost aruncați fără voia noastră, dar și să livreze, pe cât e posibil, câteva scurte recomandări despre felul în care ne-am putea bucura de ea și despre cum ea ne-ar putea oferi un strop de demnitate. Savoir-vivre: cunoașterea și practicarea uzanțelor în societate; abilități de viață, bune maniere, norme de conduită, etichetă.)

Prima dragoste este intotdeauna legata de cele mai mari suferinte.

Nu exista cunoastere care sa nu fie putere.

Viata oricui este importanta, dramatica - cel putin pentru acela care o traieste.

Noi nu cunoastem ce este acela sufletul, ci doar incercam sa-l explicam!

A nu intelege nu inseamna a contesta.

Trebuie sa vezi oamenii pentru ca sa-i poti pune la locul pe care-l merita.

Vrei sa cunosti lucrurile? priveste-le de aproape. Vrei sa-ti placa? priveste-le de departe.

Orice tip de cunoastere e un raspuns la o intrebare.

Omul nu trebuie să caute nici ceea ce ştie, nici ceea ce nu ştie. Nu poate să caute ceea ce ştie fiindcă ştie şi nimeni nu are nevoie să caute ceea ce ştie; nu poate să caute nici ceea ce nu ştie fiindcă nu ştie ce anume să caute.

Spiritul critic al omului vrea sa stie mai mult decit ii permite inteligenta personala.

Daca cunoastem firea unui lucru, o putem lamuri si altora, insa daca nu o cunoastem, nu e de mirare daca ne inselam singuri si inselam si pe altii.

Cunoaşterea este răsplata acţiunii. Căci făcând lucruri, omul se transformă. Executând un gest simbolic, trăind de fapt, până la limită, un anumit rol, ajunge să conștientizeze adevărul inerent rolului. Suferind consecințele lui, aprofundează și epuizează conținutul său. (Filozofiile Indiei) © CCC

A sti este a prevedea, si orice cunostinta ne ajuta, mai mult sau mai putin, a dobandi binele si a evita raul.

Omul care invata trebuie sa creada; cel care stie trebuie sa analizeze. © CCC

În orice caz, dictonul „Cunoaște-te pe tine însuți” nu este bine spus. Ar fi fost mai corect să se spună: „Cunoaște-i pe ceilalți.” (Thrasyleon) © CCC

Uneori trebuie sa treaca timp pana sa-i intelegi pe oameni.

Realitatea se creeaza prin insusi faptul cunoasterii.

E nevoie sa ne innoim, sa ne improspatam mereu observatia si vederile noastre, chiar despre aceia pe care ii cunoastem cel mai bine. Nimeni n-are dreptul sa spuna: cunosc oamenii. Tot ce putem spune cu adevarat este: sunt pe cale de a-i cunoaste.

Oamenii si problemele au fiecare punctul lor de perspectiva; pe unii, spre a-i judeca bine, trebuie sa-i privesti de aproape, altii pot fi mai exact apreciati de la distanta.