Citate despre Cunoastere

...Colegii mei universitari știu multe lucruri neștiute de mine, iar eu știu lucruri de care ei nu vor să știe. Astfel de situații își găsesc parțial reflectarea în mica lucrare de față. Trag speranța că unii vor năzui să se înalțe la starea de conștiință filosofică căreia i-am dat numele de Noua Acropolă. (Teba, fragment din prolog)

Adevarul adevar ramane oricat de mult l-am suci. (Masura pentru masura)

Ma tem numai de cei pe care ii respect: de intelepti. De prosti rad si nu ma tem de ei. (Cymbeline)

Realitatea se creeaza prin insusi faptul cunoasterii.

Natura apartine in intregime celui capabil sa-i cuprinda vastitatea. Sufletul omenesc este o carte deschisa pana la ultima pagina pentru cine stie sa citeasca in ea.

Cunoştinţele sunt de două feluri. Fie cunoaştem singuri subiectul, fie ştim unde putem găsi informaţii despre el.

Omul sa stie de unde vine, unde se duce, ce e binele, ce e raul, ce sa urmareasca, de ce sa se fereasca, care este criteriul dupa care va deosebi ce-i de dorit de ce-i de respins, cum se foloseste nebunia patimilor, cum se infraneaza chinurile spaimelor.

Unii oameni si-au faurit despre lume, o data pentru totdeauna, o viziune care-i multumeste...  Dupa aceea, toate merg de la sine... Viata lor seamana cu o plimbare cu barca pe timp frumos: n-au de facut altceva decat sa alunece in voia valurilor, pana la debarcader.

Întotdeauna m-am bucurat să împart din ce am ştiut.

Nu e cu putinta ca cineva sa se priceapa la toate.

In fiecare om sunt cel putin doi oameni: omul ideilor si omul simturilor (mintea si inima). Vei gresi intotdeauna daca il vei judeca pe om numai dupa ideile ce le exprima, chiar daca ai constatat ca sunt adevaratele lui idei. Trebuie sa astepti  ocaziile de a-i constata  adevaratele lui simtiri, cel putin in problemele mai importante.

Trebuie sa vezi oamenii pentru ca sa-i poti pune la locul pe care-l merita.

Să prețuim, așadar, cu delicatețe și blândețe, mijloacele cunoașterii. Să îndrăznim să citim, să gândim, să vorbim și să scriem. © CCC

Adesea natura imbraca viciul cu un vesmant frumos. ...nature with a beautous wall Doth oft close in pollution.) (A douasprezecea noapte)

Ranile pe care omul le face siesi se tamaduiesc greu. sau Ranile pe care singuri ni le facem, se inchid greu. (Troilus si Cresida)

Stiinta e aripa pe care ne inaltam la cer.  

Nu exista cunoastere care sa nu fie putere.

O, frumusetea-i mai fermecatoare Cand adevaru-i este nestemata! Si trandafirul mai frumos ne pare Cand prin mireasma-i dulce ne imbata.   Macesul are floare si mai vie Ca trandafirul, dar parfum, deloc; Ca el e plin de spini si se mladie Cand vantu-i prinde mugurii in joc.   Dar la maces frumosul e-o parere; Cand piere la o margine de drum, Il uita toti. Si trandafirul piere, Dar lasa-n urma dulcele-i parfum.   Si frumusetea ta va trece, dar Ii voi filtra prin vers inaltu-i har.   (Sonetul LIV / 54)

O, ranguri [nobiliare]! De cate ori ii speriati pe prosti cu fastul si cu gatelile voastre, si-i duceti de nas pe intelepti cu false aparente! (Masura pentru masura)

Uneori, un cuvant ne dezvaluie o taina. Un gand pe care nu-l banuiam... si care deodata ne face sa descoperim individul. Iata-ne mai edificati de acest incident decat de o lunga frecventare…Un gand, un cuvant, un gest naruie uneori ceea ce inchipuirea noastra cladise.