Întrebam aseară luna gânditoare:
– Dacă prin poiene a rămas o floare
Neculeasă încă pentru draga mea, –
Dacă sus, pe dealuri, pe poteci uitate,
Pretutindeni unde m-ai văzut cu ea,
Raza ta sfioasă printre crengi străbate
De-mi încurcă paşii luminoase fire,
Deşteptând în cale câte-o amintire, –
Dacă până-n ziuă visurile trec
Dar rămân în suflet, – pentru ce să plec?…
– Du-te-n lumea largă, pentru totdeauna,
Trist şi singur du-te, du-te! zice luna.
Şi-ntrebai lumina sufletului meu:
– Dacă fără dânsa timpul trece greu,
Dacă lângă dânsa mi-i aşa de bine,
Spune-mi, suflet mândru, împăcat cu tine, –
Pentru ce, când toate lacrimile trec
Fără nici o urmă, – pentru ce să plec?…
Sufletu-mi răspunse: – Pe cărări pustii,
Du-te-n lumea largă. Şi să nu mai vii.
Şi-ntrebai atuncea inima-mi trudită:
– Cea dintâi, nebuno, căzuşi în ispită,
Singură-n tăcere, tu eşti vinovată
Că mă cert cu mine şi cu lumea toată.
Când stelele nopţii farmec nu mai au
Fără ochii dragii, – pentru ce să stau?…
Şi-mi răspunse-n şoaptă (o, inima mea!)
– Du-te-n lume singur. Eu rămân cu ea.
(Şoaptele nopţii)
Ma tem numai de cei pe care ii respect: de intelepti. De prosti rad si nu ma tem de ei.
(Cymbeline)
Iubeşte şi fă ce vrei.
Nu ca o ploaie cade-n noi iubirea,
Ci ca o boală de sfârşit de veac,
Care-şi găseşte-n sine izbăvirea
Şi nicidecum la voia vreunui leac.
Mi-e greu să-ţi spun acestea între două
Neaşteptate crize de tăceri,
Dar, ce păstrezi în palme, nu e rouă,
Ci agonia zborului de ieri;
Aşa încât, nu înceta să tremuri
Şi lasă-mă, acum, spre asfinţit,
Să te mai ţin în braţe, ca pe vremuri,
De frica unui ţipăt ascuţit
Care va fi şi ultimul, pesemne,
După atât de multe amânări
Şi-n intervalul arderii solemne,
Topi-ne-vom ca două lumânări.
(Căderea iubirii)
Dragostea fără respect nu merge departe şi nu se înalţă sus: este ca un înger cu o singură aripă.
Cine poate pune frau indragostitilor si sa dea legi?
Inima fără iubire e ca o grădină fără flori.
Proverb francez
© CCC
O dragoste uitata e ca un inel aruncat in lac. Cea dintai furtuna care rascoleste adancurile, poate sa-l scoata la suprafata ca intr-o clipa sa-l arunce mai la fund.
Devenisem aproapte tot atât de abil în începerea jocului, cât și în terminarea lui.
(Magicianul)
Nu ai cum sa fii primul ei iubit, nici ultimul, sau singurul. Ea a iubit inainte sa te intalneasca si poate iubi din nou. Dar daca ea te iubeste acum, ce altceva mai conteaza? Ea nu e perfecta, nici tu, si amandoi nu puteti fi perfecti cat timp veti fi impreuna, dar daca ea te poate face sa razi, gandește-te de doua ori, și recunoaste ca este in natura umana sa faca greseli, asa ca tine-o langa tine si ofera-i tot ce poti mai bun. Ea nu se poate gandi la tine in fiecare secunda a zilei, dar iti va oferi o parte din fiinta ei, asa ca nu ii frange inima. Deci, nu o rani, nu incerca sa o schimbi, nu ii analiza fiecare gest si nu aștepta de la ea mai mult decat iti poate oferi. Zambeste-i cand te face fericit, spune-i cand te supara și marturiseste-i ca ti-e dor de ea cand nu e langa tine.
© CCC Published on: Jun 9, 2013
Doar femeile care m-au iubit pot ști cât de crud sunt.
(Scrisoare către Jacques Rivière)
© CCC
Dragostea răsărise în calea noastră, aşa cum din pământ răsare într-o ulicioară un ucigaş — ne lovi pe amândoi deodată! Astfel loveşte fulgerul, şi tot aşa pumnalul! De altminteri, ea, mai târziu, susţinea că lucrurile nu stau aşa, că ne iubeam de mult, de când lumea, fără să ne cunoaştem, fără să ne fi văzut vreodată…
(Maestrul și Margareta)
Lumea este stridia mea
Pe care eu cu sabia o voi deschide.
(Nevestele vesele din Windsor)
...world’s mine oyster
Which I with sword will open.
Când oamenii spun asta, de obicei presupun că înseamnă că lumea este la picioarele lor și că sunt într-o poziție în care totul va funcționa în favoarea lor. Alții spun că ei sunt „perla” și sunt cultivați pentru măreția lor. Această interpretare poate fi valabilă pentru primul vers, atunci când este scos din context.
Cu toate acestea, atunci când aceste rânduri au fost rostite în piesa de teatru „Nevestele vesele din Windsor” de Shakespeare, intenția era destul de diferită.
Astfel, într-o conversație între două personaje mai puțin reputate, are loc această conversație:
Falstaff: Nu-ți voi împrumuta nici un ban.
Pistol: De ce, atunci lumea este stridia mea pe care eu cu sabia o voi deschide.
Falstaff: Nici un ban.
Cu alte cuvinte, dacă Falstaff nu îi va da bani, Pistol se va duce și îi va lua cu forța de la alți oameni. Este vorba despre a lua ceea ce nu are dreptul și are conotații destul de violente.
O stridie nu se deschide de bunăvoie – trebuie forțată. O stridie nu renunță de bunăvoie la perla sa, care poate dura ani să se dezvolte, iar stridia este adesea deteriorată sau ucisă în procesul de extragere a perlei. Aceasta este o imagine a violenței și nu una a circumstanțelor fericite sau norocoase.
© CCC
O mare aversiune in prezent este adesea singurul semn al unei mari iubiri din trecut.
© CCC
Dacă ai fi un râu, eu m-aş face nor, să nu te las să seci.
Toti stiu ca legaturile de dragoste sunt guvernate de factori necontrolabili, pe care, de obicei, nici o terta persoana nu-i poate intelege. Si totusi, judeca aceste legaturi cu o duritate inumana, pe baza unor considerente exterioare, care n-au nici o tangenta cu esenta unei legaturi de dragoste.
Iubirea este o valoare absoluta, autonoma. Acest lucru este uitat de tertele persoane, atata timp cat sunt terte.
Atingerea absolutului e fericirea supremă, iubirea împlinită e doar o treaptă spre fericire.
Oricine vorbeste de dragoste... ar trebui sa evite sa vorbeasca in numele celorlalti, ba cred ca niciodata n-ar trebui sa foloseasca, vorbind, persoana a treia…, pentru ca sentimentele pe care le incearca sunt incomunicabile, vorbele cu care sunt etichetate nu corespund aceluiasi continut, intensitatea si durata sentimentului pot fi nesfarsit de felurite…
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.