Citate de Constantin Tsatsos

A iubi pe cineva inseamna sa-l citesti. Inseamna sa stii sa citesti toate frazele ce se afla in inima lui si, citind, sa o eliberezi. Inseamna sa-i desfasori inima ca pe un pergament si sa o citesti cu voce tare, ca si cum fiecare ar fi pentru sine o carte scrisa intr-o limba straina. © CCC

Bogatia, gloria si puterea sunt fum! Neant! Bogatul gaseste pe unul si mai bogat decat sine, gloria oricui poate fi intunecata de o glorie mai mare a altuia, cel puternic e invins de altul si mai puternic… doar dragostea ne face egali cu zeii.

Dragostea curata are nevoie de linistea desavarsita a constiintei.

Pe tron de aur, tu Afrodita eternă Frumoasă fiică-a lui Zeus, eu te rog fierbinte nu-mi pune în suflet amărăciuni și doruri, ci ca deunăzi când ai venit ascultându-mi din depărtare strigătul meu și oftatul și părăsindu-ți mândrul palat de la zare, porneai spre mine albă, în carul de aur, - tu vino iarăși! Frumoase păsări repezi, la car văzusem cum te aduc spre noi, cu bătăi de aripi. Ce repede zburau. Tu, de trei ori slăvită, cu chip zeiesc, ales, ai surâs spre mine, m-ai întrebat ce am de te chem într-una și ce vrea, turburat, zbuciumatu-mi suflet - - ”Pe cine ai vrea tu să-ți aducă Pito Iubirii tale, deci ? De ce suferi Sapho? Fugind de tine, el în curând spre tine o să alerge și-o să-ți stea alături! De nu-ți primește darul, - în curând el însuși Va fi să-ți deie daruri. Și de nu te place Curând te va iubi, ca prins de flăcări.” Deci vino iarăși Zeiță și fă să-mi piară aceste gânduri grele. Și împlinește-mi tot ce-mi dorește inima. Te chem, Zeițo! (Imn catre Afrodita)

Dragostea este un sentiment complex, al carui factor esential este duiosia. In dragoste exista un sentiment de slabiciune, o dorinta de a proteja, un imbold de a face bine si de a procura placere - o lipsa de egoism sau, in orice caz, un egoism bine ascuns.

Iubirea… Te seceră ca pe grâu Te treieră până la goliciune Îți vântură pleava Te macină până la purificare. (Despre iubire)

Ah! Să vină dragostea. Doar privirea ei poate face ca focul să te mistuie, O! Lume, și să te elibereze! (Poem)

Prin ce difera visul de realitate, in infinitul timpului si al spatiului? Prin nimic. Nimic, in afara de faptul ca visul este numai al nostru, iar realitatea este si a celorlalti. Si cu cat este mai mult a altora, cu atat mai mult este realitate.

Am renuntat la marginitul Eu, nemarginindu-ma-n tine.

A iubi inseamna a nu cunoaste orgoliul si ura…A iubi inseamna a avea lumina in ochi si a auzi o muzica divina…Daca esti piatra, fii magnet; daca esti planta, fii senzitiva; daca esti om, fii iubire.

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire. Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate Atinge al meu suflet când străbate Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.   Şi te iubesc cu zilnică iubire, În paşnic fel, în zori, pe scăpătate - Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate, Curat, aşa cum fugi de linguşire.   Şi te iubesc cu patimă avută În vechi dureri şi cu credinţa care Părea, cu sfinţi copilareşti, pierdută.   Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare, Cu viaţa mea! - şi Domnul de-mi ajută Te voi iubi în moarte şi mai tare.   (Sonetul 43, Sonnet XLIII, Cum te iubesc?) traducere Maria Banuş

Iubirea-i mare numai pe langa un mare vis.

La masă, ca și în dragoste, schimbarea dă savoare. Proverb provensal © CCC

Ceea ce fac și ceea ce visez te include pe tine, așa cum vinul trebuie să aibă gustul propriilor struguri. © CCC

Uneori esti mai putin nefericit cand te minte fiinta iubita decat atunci cand iti spune adevarul in fata.

E trist ca nimeni să te ştie, Dar şi mai trist să-ţi zici mereu Că te-a pătruns nimicnicie Deşi ai fost ca Dumnezeu.   Unde sunteţi, iubiri deşarte, Ochi mari ce nu-i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă-ngâni cu faţa ta?   În viaţa lumii acestie, Ce-i fără capăt şi-nceput, În toată neagra veșnicie O clipă numai te-am avut.   De-atunci te chem din întuneric Şi amintirea ta dezmierd Până ce răsari… un vis himeric, Abia răsari… şi iar te pierd.   Ca la un zvon ce lin adie Urechea țin, mereu ascult… Tot mai puţină armonie… Pustiu din ce în ce mai mult.   Şi din comoara-mi de suspine, Cu amintiri, cu dor îmbrac Acest amor bogat în chinuri Şi-n mângâieri, de tot sărac. (E trist ca nimeni să te ştie)

Dragostea este scopul final al istoriei lumii, este Amin-ul universului.

De nu mă poți iubi, frumoaso, - Căci altul ți-e stăpân pe veci - De ce, când te-ntâlnesc în cale O clipă - ochii nu ți-i pleci?   De nu mă poți iubi, frumoaso, Întoarce-ți ochii de la mine; Tu știi ispita ce se-ascunde În fundul apelor senine;   În prefăcuta-mi nepăsare, În genele mereu plecate, Tu nu-nțelegi mărturisirea Iubirii mele zbuciumate?   De nu mă poți iubi, femeie, Întoarce-ți ochii - căci ma tem Să nu le-ntunece lumina Întaiul dragostei blestem!…

Lasa-ma sa m-aprind de intunericul tau, In lumina feroce Invata-ma sa ard intunecat, Modeleaza dupa forma aripilor Flacara mea Si purific-o de orice culoare. (Flacara)

Bărbatul caută, fecioara așteaptă, femeia atrage. (Dragostea)