Curba ochilor tăi face înconjurul inimii mele,
Rotindu-se ca într-un dulce dans,
Aureolă a timpului, leagăn statornic al nopții
Și dacă nu mai știu tot ce-am trăit
E pentru că ochii tăi nu-ntotdeauna m-au privit.
File ale zilelor și spumă de rouă,
Trestii legănate de vânt, surâsuri parfumate,
Aripi acoperind lumea de lumină,
Bărci doldora de cer și de mare,
Vânători de sunete și torente de culori,
Parfumuri născute în cuibarul aurorelor
Ce se-odihnesc mereu pe galbenul-pai al stelelor,
Așa cum ziua se însoțește cu puritatea
Întreaga lume se însoțește cu ochii tăi inocenți
Și tot sângele-mi curge în privirile lor.
(Curba ochilor tăi, vol. Capitala durerii, 1926)
Această poezie este, cu siguranță, un cântec de dragoste pentru Gala (de care s-a desparțit ulterior, ea devenind soția lui Salvador Dali), dar este și un cântec dedicat iubirii, un imn închinat iubirii.
Copyright © CCC
Dragostea nu este nimic altceva decat poezia suprema a naturii.
(Heinrich von Ofterdingen)
Iubirea neimpartasita este singura care durează: nu te părăsește niciodată.
© CCC
Dragostea si prietenia se exclud una pe alta.
(Caracterele - Despre inima)
Dragostea incepe in momentul in care o femeie se inscrie, printr-un cuvant, in memoria noastra poetica.
© CCC
Iubirea… o pasiune, o flacara, purtand in ea, indiferent de este durabila sau nu, ca si propria noastra conditie umana, si moarte, si viata.
E cu neputinţă să spui unde încetează mila şi unde începe dragostea, până nu le-ai încercat pe amândouă.
(Agentul secret)
Într-o bună zi, ai să-nţelegi, că omul cel mai iubit reprezintă superlativul absolut al unei vieţi. Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi-o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Nu-ţi poţi închipui cum se şterg din tine senzaţiile... E de necrezut cum uită trupul.
Puterea pe care cei pe care ii iubim o au asupra noastra este intotdeauna mai mare decat aceea pe care o avem noi insine.
Dragostea e povestea inimii. Pasiunea e desăvârșirea ei.
Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.
Sofronia-i fecioara; el - Olind...
De-un crez cu ea, sfios cum ea-i frumoasă,
Nimic cerându-i, mult nespus dorind,
Puțin sperând că ea-i va fi crăiasă,
Necutezând, nu-i spune-ncinsul jind.
(Ierusalimul eliberat)
Nimic nu este mai important în viaţă decât iubirea!
A iubi pe cineva înseamnă a-i respecta singurătatea și a te minuna de ea. De fapt, este o chestiune de a alege între a deveni unul și a rămâne unic. Între uniune (romantică, conjugală) și singularitate (în mod necesar solitară).
(Spiritul singurătății)
© CCC