Citate de Francesco Petrarca

Dragostea este farmecul cantecului pasarilor si cel mai dulce parfum al trandafirului. (traducere CCC - Copyright ©2012)

Mi-eşti atât de aproape şi totuşi Atât de departe, atât de departe! Nu ne desparte Decât iazul cu lotuşi. Numai iazul cu lotuşi al cerului ne desparte. (Cântec II)

O dragoste neîmpărtăşită se deosebeşte de dragostea reciprocă, la fel ca greşeala de adevăr.

Fericirea în dragoste este o stare normală. (În căutarea timpului pierdut)

Am renuntat la marginitul Eu, nemarginindu-ma-n tine.

Cea mai fierbinte dragoste are cel mai rece sfârșit.

Capacitatea de a te pune în locul altora și de a te gândi cum ai acționa în locul lor este foarte utilă dacă vrei să înveți să iubești pe cineva. (De ce este cerul albastru?) © CCC

Zorii si amurgul iubirii ti se arata prin incurcatura in care te afli cand te vezi singur cu celalalt.

Mi-a răsărit în suflet dorul Ca o plăpândă floare-albastră, Şi-ntr-un amurg de seară dulce A înflorit iubirea noastră, – Dar tu te-ai îngrijit, iubito, Mai mult de floare, ca de glastră…   În taina nopţilor tăcute, Când clipele se pierd mai greu, Eu am hrănit cu lacrimi floarea Ce-ntinerind creştea mereu, Dar azi chemând uitarea sfântă Smulg floarea sufletului meu. (Mi-a răsărit în suflet dorul…)

Ne nastem de doua ori? Da. Prima data, in ziua in care ne nastem pentru viata; a doua oara, in ziua in care ne nastem pentru iubire. © CCC

Nu există nici o țară de pe pământ în care iubirea să nu-i fi făcut poeți pe îndragostiţi. © CCC

Sa iubim nebuneste tot ce straluceste pe acest pamant, fiindca alta viata nu ne este cunoscuta.

Dragostea e ca focul; daca n-o intretii, se stinge.

Dragostea mea nu-i ratacire, nici zigzag de incantare suprema si disperare fara fund. Iubesc cum respir: egal, iremediabil si pentru totdeauna.

Întrebam aseară luna gânditoare: – Dacă prin poiene a rămas o floare Neculeasă încă pentru draga mea, – Dacă sus, pe dealuri, pe poteci uitate, Pretutindeni unde m-ai văzut cu ea, Raza ta sfioasă printre crengi străbate De-mi încurcă paşii luminoase fire, Deşteptând în cale câte-o amintire, – Dacă până-n ziuă visurile trec Dar rămân în suflet, – pentru ce să plec?…   – Du-te-n lumea largă, pentru totdeauna, Trist şi singur du-te, du-te! zice luna.   Şi-ntrebai lumina sufletului meu: – Dacă fără dânsa timpul trece greu, Dacă lângă dânsa mi-i aşa de bine, Spune-mi, suflet mândru, împăcat cu tine, – Pentru ce, când toate lacrimile trec Fără nici o urmă, – pentru ce să plec?…   Sufletu-mi răspunse: – Pe cărări pustii, Du-te-n lumea largă. Şi să nu mai vii.   Şi-ntrebai atuncea inima-mi trudită: – Cea dintâi, nebuno, căzuşi în ispită, Singură-n tăcere, tu eşti vinovată Că mă cert cu mine şi cu lumea toată. Când stelele nopţii farmec nu mai au Fără ochii dragii, – pentru ce să stau?…   Şi-mi răspunse-n şoaptă (o, inima mea!) – Du-te-n lume singur. Eu rămân cu ea.   (Şoaptele nopţii)

Uite, o să fac o comparație foarte banală. De ce multe femei își iau drept amanţi bărbați care nu valorează cât soţii lor?... Pentru că cel mai mare farmec al iubirii este atracția ademenitoare a fructului interzis. (Misterele Parisului) © CCC

Orice placere in lume e un vis scurt.

Iubirea este un cristal ce se sparge in tacere. © CCC

Niciodată nu mi-am destăinuit iubirea prin viu grai, dar dacă privirile pot vorbi, atunci şi cel mai idiot dintre idioţi ar fi putut ghici că eram îndrăgostita de el până peste cap. (La rascruce de vanturi)

Tu ești în inima mea ca un dar neașteptat și mult prea scump, pe care îl cercetez mirată iar și iar, cu-aceeași nesecată desfătare.   Ești tainica-mi putere și mândrie, de când te știu mi-i cerul mai aproape și nu mai pot durerile să vie, să-mi tulbure-ale sufletului ape.   Tu mi-ai făcut tărâna mai ușoară și inima așa de dulce, grea, ca ramura ce toamna se-mpovară de greutatea roadei de pe ea.   Asemeni unui mare cer cu stele, mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac, și-adânci de-atuncea-s gândurile mele, de aur glodul inimii, sărac.   Acestea toate să ți le plătesc nu voi putea, ci lasă-mă măcar, risipitorul meu, să te iubesc, din darurile tale dându-ți dar. (Daruri)