Să te asemăn cu o zi de vară?
Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând!
În Mai e vânt şi mugurii-i doboară
Şi timpul verii trece prea curând.
Cerescul ochi e, uneori, fierbinte
Şi-ades umbrită-i geana lui de foc,
Căci de frumos frumosul se dezminte
Și-ntâmplător şi-n al schimbării joc.
Dar vara ta nu va păli vreodată
Căci frumuseţea-i veşnic anotimp;
Nici moartea s-o umbrească n-o să poată
Când vers etern o-nalţă peste timp.
Cât va fi suflet, văz şi versul meu,
Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu.
(Să te asemăn cu o zi de vară?, Sonet XVII)
(Traducere Neculai Chirica)
Cand viata iti apare ca un rezervor imens de bucurii si placeri, ca un prilej unic de desfatare si nu ca o “vale a plangerilor”, e greu sa nu te crezi frustrat si nedreptatit atunci cand ti se pare ca nu ai partea ta intreaga la ospatul comun. (Si aproape intotdeauna omului i se pare acest lucru, dorintele lui fiind infinite.)
Daca observam cine sunt aceia care nu lauda pe nimeni, care invinuiesc mereu, care nu sunt multumiti de nimeni, veti recunoaste ca sunt aceiasi de care nimeni nu este multumit.
Inima fără griji trăiește mult timp.
© CCC
Prosperitatea este legătura iubirii.
(Poveste de iarnă)
© CCC
Raţiunea şi iubirea nu prea se însoţesc.
A vedea şi a simţi înseamnă a fi, a gândi înseamnă a trăi. *
Dragostea nu vede cu ochii, ci cu sufletul.
Femeile sunt ca trandafirii ale caror flori frumoase, dupa ce abia s-au deschis, se si ofilesc.
Nevoia ne invata repede sa pretuim si lucrurile cele mai umile.
Cand nu stingi focul la inceput – cand il poti stinge cu un hardau de apa – si lasi focul in voie, apoi nu-ti mai ajunge apa unui rau ca sa-l poti stinge.
Putini sunt cei care stiu cat de mult ar trebui sa stie, ca sa stie cat de putin stiu.
De Crăciun nu mai doresc trandafiri, aşa cum nu doresc zăpadă primăvara. Îmi place fiecare anotimp pentru ceea ce aduce cu el.
(Zadarnicele chinuri ale dragostei)
© CCC