Să te asemăn cu o zi de vară?
Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând!
În Mai e vânt şi mugurii-i doboară
Şi timpul verii trece prea curând.
Cerescul ochi e, uneori, fierbinte
Şi-ades umbrită-i geana lui de foc,
Căci de frumos frumosul se dezminte
Și-ntâmplător şi-n al schimbării joc.
Dar vara ta nu va păli vreodată
Căci frumuseţea-i veşnic anotimp;
Nici moartea s-o umbrească n-o să poată
Când vers etern o-nalţă peste timp.
Cât va fi suflet, văz şi versul meu,
Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu.
(Să te asemăn cu o zi de vară?, Sonet XVII)
(Traducere Neculai Chirica)
Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.
Nenorocirea de a nu putea plange este una dintre cele mai crude.
Sa nu ai incredere in acela care si-a incalcat o data cuvantul.
Nu-i sclav pe lume sa nu aiba puterea care sfarma catusa.
Omenirea suferă la fel de mult, astăzi, precum a suferit întotdeauna, numai că și-a rafinat suferința și se amăgește cu privire la starea ei... asta e singura diferență.
© CCC
Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.
Noi stim ce suntem, dar nu stim ce putem fi.
Cine indura suferintele isi aminteste de ele.
Cine a gresit la nesfarsit sufera tot la nesfarsit.
© CCC
Dragostea nu vede cu ochii, ci cu sufletul.
Nu e de-ajuns sa vorbesti, trebuie sa vorbesti corect.
(Visul unei nopti de vara)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.