Citate despre Suferinta

Să te asemăn cu o zi de vară? Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând! În Mai e vânt şi mugurii-i doboară Şi timpul verii trece prea curând. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Şi-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntâmplător şi-n al schimbării joc. Dar vara ta nu va păli vreodată Căci frumuseţea-i veşnic anotimp; Nici moartea s-o umbrească n-o să poată Când vers etern o-nalţă peste timp. Cât va fi suflet, văz şi versul meu, Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu. (Să te asemăn cu o zi de vară?, Sonet XVII) (Traducere Neculai Chirica)

Suferinta este, desigur, cea mai puternica legatura intre oameni.

Ma tem numai de cei pe care ii respect: de intelepti. De prosti rad si nu ma tem de ei. (Cymbeline)

Nenorocirea de a nu putea plange este una dintre cele mai crude.

De Crăciun nu mai doresc trandafiri, aşa cum nu doresc zăpadă primăvara. Îmi place fiecare anotimp pentru ceea ce aduce cu el. (Zadarnicele chinuri ale dragostei) © CCC

Nevoia ne invata repede sa pretuim si lucrurile cele mai umile.

Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.

Data fiind slabiciunea firii omenesti, mijloacele de indreptare au un efect mai incet decat suferintele.

Obisnuinta aproape ca poate schimba caracterul intiparit de Natura.

Femeile sunt ca trandafirii ale caror flori frumoase, dupa ce abia s-au deschis, se si ofilesc.

Daca intr-o zi voi muri si mi se va deschide inima, vei putea citi cu litere de aur... inca te mai iubesc. © CCC

Iubirea nu vede cu ochii, ci cu mintea. De aceea inaripatul Cupidon este reprezentat orb. In mintea lui, iubirea nu gusta judecata. Aripi, nu ratiune, stau pe emblema grabei sale zapacite.

Nu e de-ajuns sa vorbesti, trebuie sa vorbesti corect. (Visul unei nopti de vara) © CCC

Toate suferintele se amplifica in inchipuire.

Necazurile omenești au un colorit variat, dar niciodată nu se regăsește aceeași nuanță de durere. (Rugătoarele)

Suferim prea mult pentru putinul care ne lipseste si ne bucuram prea putin de multul pe care il avem!

De ce nu-s oamenii asa cum par; sau, daca nu, sa nu mai para oameni.

Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului.

Marea noastra suferinta in viata este ca suntem vesnic singuri, si toate eforturile noastre, toate actiunile noastre tind doar spre a scapa de aceasta singuratate. (Singuratatea) © CCC

Pentru a ne sustrage de la relele imaginare, sau in tot cazul indoielnice, ne supunem adesea la suferinte reale.