Necazurile omenești au un colorit variat, dar niciodată nu se regăsește aceeași nuanță de durere.
(Rugătoarele)
Sursa suferințelor noastre se află de obicei în greșelile noastre.
(Predici)
© CCC
E absurd să vrei să suferi? Cine nu vede că suferinţele sunt cantităţi negative care diminuează suma a ceea ce noi numim fericire?
(Noi)
© CCC
Mai bine să suferi jumătate din relele la care te aștepți decât să rămâi în apatie de teama a ceea ce s-ar putea întâmpla.
© CCC
Omenirea suferă la fel de mult, astăzi, precum a suferit întotdeauna, numai că și-a rafinat suferința și se amăgește cu privire la starea ei… asta e singura diferență.
© CCC
Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.
Neistovita suferință se revarsă, inundând mediul, încât «jale duce Murășul și duc tustrele Crișuri», «fluturii sunt mai sfioși», «roua trandafirilor» se convertește în lacrimi. Miracol al artei, din propozițiile de o simplitate primară emană fluidul unei melancolii extraordinare.
(Despre Octavian Goga)
Suferim prea mult pentru putinul care ne lipseste si ne bucuram prea putin de multul pe care il avem!