Citate de Francis Bacon

Veridicitatea este fiica timpului, nu a autoritatii.

Ce rost are sa iesi in intampinarea suferintei? Vei simti-o destul de repede, cand va da peste tine. In vremea asta pune-ti inainte binele. Ce castigi cu asta? Timp.

E absurd să vrei să suferi? Cine nu vede că suferinţele sunt cantităţi negative care diminuează suma a ceea ce noi numim fericire? (Noi) © CCC

Suferinta este, desigur, cea mai puternica legatura intre oameni.

Cine indura suferintele isi aminteste de ele.

Nu exista nimic cu desavarsire trist in sine.

Intotdeauna iubirea din noi este cea ranita, intotdeauna suferim din cauza iubirii chiar si atunci cand credem ca nu suferim de nimic. (Neasteptata) © CCC

Suferintele noastre isi pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu si invers. De aici subtonul de melancolie al intregii noastre vieti.

Pentru a ne sustrage de la relele imaginare, sau in tot cazul indoielnice, ne supunem adesea la suferinte reale.

Suferința în doi este suferință pe jumătate.

Bucuria si tristetea ajunse la culme au efecte asemanatoare; si cand unul sau altul din aceste simtaminte ne surprinde pe neasteptate, ne cufunda intr-o groaznica tulburare, incat ne face, uneori sa ne pierdem pana si judecata.

Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.

Daca omul va incepe cu certitudinile, va sfarsi prin a se indoi; dar daca va incepe cu indoielile, va sfarsi prin a avea certitudini.

Cine iubeşte, acela se şi teme; iubirea este un vas al suferinţei; în iubire îşi au rădăcina suferinţele; renunţă la ele şi trăieşte fericit.

Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.

Razbunandu-te, te faci egalul adversarului; iertandu-l, te arati superior lui.

O durere mare este intocmai ca o raza dumnezeiasca ce transfigureaza pe cel ce sufera.

Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.

Neistovita suferință se revarsă, inundând mediul, încât «jale duce Murășul și duc tustrele Crișuri», «fluturii sunt mai sfioși», «roua trandafirilor» se convertește în lacrimi. Miracol al artei, din propozițiile de o simplitate primară emană fluidul unei melancolii extraordinare. (Despre Octavian Goga)

Data fiind slabiciunea firii omenesti, mijloacele de indreptare au un efect mai incet decat suferintele.