Citate de Silvio Pellico

Izvorul tuturor supararilor si bucuriilor se afla in noi insine.

Cred ca cea mai grava maladie de care sufera omenirea in prezent este lipsa de iubire. © CCC

Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.

Suferim prea mult pentru putinul care ne lipseste si ne bucuram prea putin de multul pe care il avem!

Mai bine să suferi jumătate din relele la care te aștepți decât să rămâi în apatie de teama a ceea ce s-ar putea întâmpla. © CCC

Omul se ingrozeste uneori de niste naluci. Pentru a nu te teme de nimic, trebuie sa privesti lucrurile cu mai multa atentie si mai indeaproape.

Toate suferintele se amplifica in inchipuire.

Nu exista nimic cu desavarsire trist in sine.

Cu cat omul care sufera se vaita mai putin, cu atat ma misca mai mult.

Suferinta incercata de un barbat dintr-o bucata nu ar trebui sa fie mai sfredelitoare decat o ingaduie masura, nici mai mare decat rana.

Omenirea suferă la fel de mult, astăzi, precum a suferit întotdeauna, numai că și-a rafinat suferința și se amăgește cu privire la starea ei... asta e singura diferență. © CCC

Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.

Iubirea este creatorul banuielilor.

Neistovita suferință se revarsă, inundând mediul, încât «jale duce Murășul și duc tustrele Crișuri», «fluturii sunt mai sfioși», «roua trandafirilor» se convertește în lacrimi. Miracol al artei, din propozițiile de o simplitate primară emană fluidul unei melancolii extraordinare. (Despre Octavian Goga)

Inchipuirea creste suferinta.

Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.

Sursa suferințelor noastre se află de obicei în greșelile noastre. (Predici) © CCC

Suferintele noastre cele mai mari isi au izvorul in noi insine.

Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.

Oamenii se conduc dupa actiunea repetata a suferintelor pe care le cunosc, nu dupa cele pe care le ignora.