Conștiință! Conștiință! Instinct divin, nemuritor și voce cerească.
Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), Emile sau Despre educație
"Conştiinţă! Conştiinţă! Instinct divin, nemuritor şi voce cerească; călăuză sigură a unei fiinţe ignorante şi mărginite, dar inteligentă şi liberă; judecător infailibil al binelui şi răului, care îl faci pe om asemenea lui Dumnezeu, tu reprezinţi excelenţa naturii sale şi moralitatea acţiunilor sale; fără tine nu simt nimic din ceea ce m-ar putea ridica deasupra animalelor, decât tristul privilegiu de a rătăci din eroare în eroare, cu ajutorul unui intelect lipsit de norme şi al unei raţiuni lipsite de principii."
Istoricul sau etnologul, observând diversitatea obiceiurilor, concluzionează că moralitatea este relativă la cultură, dependentă de educație și variabilă în funcție de vremuri. Dar perspectiva filosofului tinde să depășească această eterogenitate. Nu există oare, în centrul fiecărei evaluări morale, o conștiință universală a binelui și răului?
Răspunsul la această întrebare necesită, potrivit lui Rousseau, să ne consultăm în primul rând inimile, pentru a garanta onestitatea judecății noastre.
Adâncul sufletului nostru adăpostește într-adevăr un principiu înnăscut al dreptății și virtuții, în care trebuie să avem încredere. Aceasta este conștiința, o facultate pe care natura a pus-o în fiecare dintre noi și care, prin adevărul său instinctiv, depășește toate recomandările societății sau ale rațiunii. De exemplu, vocea ei este cea care se face auzită atunci când suntem acceptabili în ochii celorlalți, dar, în ochii sufletului nostru, nevrednici. Desigur, cu condiția să permitem acestei facultăți divine să se exprime în noi și să ascultăm judecata sa infailibilă.
Iubirea binelui și aversiunea față de rău sunt astfel experimentate înainte de a fi învățate. Dar această voce cerească care ne îndeamnă să ne ridicăm deasupra noastră este adesea înăbușită de interesele noastre egoiste... sau chiar ascunsă de educația noastră.
De aceea, în instrucțiunile sale pentru Émile (în tratatul Émile sau Despre educație), Rousseau recomandă în mod neașteptat ca tânărul său elev să fie lăsat de capul său, sperând că natura sa îi va fi un ghid mai bun decât artificiile civilizației.
În ceea ce privește supremația conștiinței morale, optimismul lui Rousseau poate fi temperat de remarca ironică a contemporanului său Diderot:
„Vocea conștiinței și a onoarei este într-adevăr slabă atunci când măruntaiele țipă.”
© CCC
Trebuie să fi învăţat deja multe lucruri pentru a şti să întrebi ceea ce nu ştii.
(Julie sau Noua Eloiză)
© CCC
Nu tindem sa cunoastem decat pentru ca dorim sa ne bucuram.
Cand i se ia omului orice libertate a vointei, faptele sale nu mai pot avea vreo moralitate.
Dorinta de bunastare este singurul motor al actiunilor omenesti.
Toate suferintele se amplifica in inchipuire.
Sa ne ferim a vesti adevarul celor care nu sunt in stare sa-l asculte.
Suferința în doi este suferință pe jumătate.
Nu te chinui inainte de vreme, deoarece suferintele de care te temi, ca si cum te-ar ameninta dintr-o clipa in alta, poate ca n-au sa vina niciodata…Unele ne chinuiesc mai mult decat trebuie, altele ne chinuiesc, desi n-ar trebui deloc.
As fi vrut sa ma nasc intr-o tara in care nimeni nu este mai presus de lege.
De indata ce nu mai are patrie, omul inceteaza de a mai fi.
Suferintele noastre cele mai mari isi au izvorul in noi insine.
Cine a gresit la nesfarsit sufera tot la nesfarsit.
© CCC
Nu exista nimic cu desavarsire trist in sine.
Suferim prea mult pentru putinul care ne lipseste si ne bucuram prea putin de multul pe care il avem!
Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.
Adevarul e ca toata lumea te va rani. Trebuie doar sa-i gasesti pe cei pentru care merita sa suferi.
© CCC
In zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea sa, mai iute decat marea si valurile, ne urmareste pana la capatul lumii si oriunde am merge, ducem cu noi ceea ce ne ajuta sa traim.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.