Citate despre Incredere in sine

Orasele sunt abisul speciei umane.

Conștiință! Conștiință! Instinct divin, nemuritor și voce cerească. Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), Emile sau Despre educație "Conştiinţă! Conştiinţă! Instinct divin, nemuritor şi voce cerească; călăuză sigură a unei fiinţe ignorante şi mărginite, dar inteligentă şi liberă; judecător infailibil al binelui şi răului, care îl faci pe om asemenea lui Dumnezeu, tu reprezinţi excelenţa naturii sale şi moralitatea acţiunilor sale; fără tine nu simt nimic din ceea ce m-ar putea ridica deasupra animalelor, decât tristul privilegiu de a rătăci din eroare în eroare, cu ajutorul unui intelect lipsit de norme şi al unei raţiuni lipsite de principii." Istoricul sau etnologul, observând diversitatea obiceiurilor, concluzionează că moralitatea este relativă la cultură, dependentă de educație și variabilă în funcție de vremuri. Dar perspectiva filosofului tinde să depășească această eterogenitate. Nu există oare, în centrul fiecărei evaluări morale, o conștiință universală a binelui și răului? Răspunsul la această întrebare necesită, potrivit lui Rousseau, să ne consultăm în primul rând inimile, pentru a garanta onestitatea judecății noastre. Adâncul sufletului nostru adăpostește într-adevăr un principiu înnăscut al dreptății și virtuții, în care trebuie să avem încredere. Aceasta este conștiința, o facultate pe care natura a pus-o în fiecare dintre noi și care, prin adevărul său instinctiv, depășește toate recomandările societății sau ale rațiunii. De exemplu, vocea ei este cea care se face auzită atunci când suntem acceptabili în ochii celorlalți, dar, în ochii sufletului nostru, nevrednici. Desigur, cu condiția să permitem acestei facultăți divine să se exprime în noi și să ascultăm judecata sa infailibilă. Iubirea binelui și aversiunea față de rău sunt astfel experimentate înainte de a fi învățate. Dar această voce cerească care ne îndeamnă să ne ridicăm deasupra noastră este adesea înăbușită de interesele noastre egoiste... sau chiar ascunsă de educația noastră. De aceea, în instrucțiunile sale pentru Émile (în tratatul Émile sau Despre educație), Rousseau recomandă în mod neașteptat ca tânărul său elev să fie lăsat de capul său, sperând că natura sa îi va fi un ghid mai bun decât artificiile civilizației. În ceea ce privește supremația conștiinței morale, optimismul lui Rousseau poate fi temperat de remarca ironică a contemporanului său Diderot: „Vocea conștiinței și a onoarei este într-adevăr slabă atunci când măruntaiele țipă.” © CCC

Nu cred nici in indoieli, nici in demoni, ci numai pe puterile trupului si sufletului meu imi intemeiez toata increderea.

Intelectul uman datoreaza mult pasiunilor.

A trai nu inseamna a respira, ci a actiona.

Vointa este singura care poate coordona fortele statului in vederea realizarii scopului sau, care este binele comun.

Te-ai gandit indeajuns si te-ai hotarat sa faci ceva? Din acest moment nu-ti mai pasa nici de lume si nici de ce crede, ori ce zice ea. Caci daca vezi ca pornesti stramb, de ce nu te opresti de la inceput? Iar daca te stii pe calea dreapta, cine te mai poate impiedica?

Daca vrei sa inaintezi in intelepciune, nu te uita de te ia lumea de prost, ori nebun. E treaba ei, nu e a ta.

Crede în tine și în tot ceea ce ești. Să știi că există în tine ceva mai mare decât orice obstacol. © CCC

Am face mult mai multe lucruri daca am socoti mai putine cu neputinta de facut.

Invata sa te ajuti singur...nu depune armele nici in fata sortii, caci ceea ce va urma nu mai poate fi trait.

Nici un cetatean nu trebuie sa fie atat de bogat incat sa-l poata cumpara pe altul, si nimeni atat de sarac incat sa fie silit sa se vanda. (Jean-Jacques Rousseau, Contractul social)

Fac acelasi lucru ca si Montaigne, dar cu un scop total diferit fata de al sau: caci el nu-si scria Eseurile decat pentru altii, iar eu imi scriu reveriile doar pentru mine. (Reveriile plimbaretului singuratic) © CCC

Cu cat nevoile sunt mai putin firesti si mai putin imperioase, cu atat cresc pasiunile, si - lucru mai rau - creste si puterea de a le satisface.

Cand ai incredere deplina in tine, soarta ti se-nchina.

Intreprinde lucrurile usoare ca si cand ar fi grele si pe cele grele ca si cand ar fi mai putin grele: unele, pentru ca increderea in noi insine sa nu ne faca usuratici, iar pe celelalte, pentru ca sfiala sa nu ne descurajeze.

Încrederea în sine? Părinții mei mi-au dat-o. © CCC

Este contra naturii ca o mana de oameni sa se imbuibe cu prisosuri, in vreme ce multimea infometata e lipsita de strictul necesar.

Cand i se ia omului orice libertate a vointei, faptele sale nu mai pot avea vreo moralitate.

Nimic nu-i mai placut decat sa stii ca-ti datorezi totul tie.