Spui ca iubesti ploaia, dar iti iei umbrela cand te plimbi prin ploaie. Spui ca iubesti soarele, dar cauti umbra cand soarele straluceste. Spui ca iubesti vantul, dar cand bate vantul, inchizi fereastra. De aceea, mi-e teama cand spui ca ma iubesti.
© CCC
Toate suferintele se amplifica in inchipuire.
Priveste in tine insuti. Esti multumit de viata pe care o traiesti?
© CCC
Cuţite înfig în noi doar cei pe care îi iubim.
Cu cat omul care sufera se vaita mai putin, cu atat ma misca mai mult.
O durere mare este intocmai ca o raza dumnezeiasca ce transfigureaza pe cel ce sufera.
Pentru inimile care au suferit multa vreme, bucuria e asemanatoare cu roua pentru pamanturile parjolite de soare; inima si pamantul sorb ploaia aceasta binefacatoare care cade peste ele, iar dinafara nu se vede nimic.
Ce rost are sa iesi in intampinarea suferintei? Vei simti-o destul de repede, cand va da peste tine. In vremea asta pune-ti inainte binele. Ce castigi cu asta? Timp.
Suferinta ne face simturile mai delicate, mai fine.
Suferința în doi este suferință pe jumătate.
Suferintele noastre cele mai mari isi au izvorul in noi insine.
Omul, cand sufera, e mai egoist si nu simte suferinta aproapelui.
Nu exista nimic cu desavarsire trist in sine.
E absurd să vrei să suferi? Cine nu vede că suferinţele sunt cantităţi negative care diminuează suma a ceea ce noi numim fericire?
(Noi)
© CCC