Citate de Guy de Maupassant

Nici un colț al pământului nu a dat naștere, mai mult decât Veneția, acestei conspirații a entuziasmului. (Viața rătăcitoare) © CCC

Intotdeauna iubirea din noi este cea ranita, intotdeauna suferim din cauza iubirii chiar si atunci cand credem ca nu suferim de nimic. (Neasteptata) © CCC

Cu cât o minte este mai puternică și originală, cu atât se va înclina către religia singurătății.

Cine a gresit la nesfarsit sufera tot la nesfarsit. © CCC

Suferința în doi este suferință pe jumătate.

Suferinta este, desigur, cea mai puternica legatura intre oameni.

Bucuria si tristetea ajunse la culme au efecte asemanatoare; si cand unul sau altul din aceste simtaminte ne surprinde pe neasteptate, ne cufunda intr-o groaznica tulburare, incat ne face, uneori sa ne pierdem pana si judecata.

Omul are groaza de singuratate. Si dintre toate singuratatile, singuratatea morala e aceea care-l inspaimanta mai mult.

Desigur, ca suferind, se pot invata multe lucruri. Partea proasta este ca dupa ce am suferit am pierdut puterea de-a ne putea folosi de cele invatate.

Mai bine să suferi jumătate din relele la care te aștepți decât să rămâi în apatie de teama a ceea ce s-ar putea întâmpla. © CCC

Marea noastra suferinta in viata este ca suntem vesnic singuri, si toate eforturile noastre, toate actiunile noastre tind doar spre a scapa de aceasta singuratate. (Singuratatea) © CCC

Omului nu-i place sa ramana singur cu sine.

Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.

Singurătatea nu exclude uneori o mare doză de sociabilitate. Cine face un efort destul de serios să pătrundă temeinic în propria-i conștiință poate fi adesea dezamăgit când înțelege că dă peste străini.

Sarutul este cel mai sigur mod de a spune totul tacand. © CCC

Suferinta nu este poate decat o placere violenta.

Omul, cand sufera, e mai egoist si nu simte suferinta aproapelui.

Iarta-ma ca iubirile se fac nou-nascuti, Si nou-nascutii singuratati, si singuratatile iubiri…

Omul singuratic, in mutenia lui, vede si simte lucrurile in acelasi timp mai sters, dar si mai patrunzator decat cel ce traieste in mijlocul multimii; gandurile ii sunt mai grele, mai ciudate si intotdeauna au un iz de tristete. Imagini si constatari ce ar putea fi usor indepartate cu o privire, un zambet sau un schimb de pareri il preocupa peste masura, capata in tacere proportii, se adancesc, se prefac in eveniment, in aventura, in sentiment. Singuratatea da nastere originalitatii, frumusetii indraznete si stranii, creeaza poezia. Dar in acelasi timp genereaza absurdul, falsul, disproportionalul si nepermisul.

Singuratate: Am fost un copil singuratic si am stiut intotdeauna sa umplu aceasta singurătate. Cu toate acestea, profesia mea face sa fiu inconjurata in mod constant. Astfel, în mijlocul acestui tumult, simt de multe ori nevoia sa fiu un pic singura. (Sylvie Vartan de la A la Z: S de la Singuratate) © CCC