Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Guy de Maupassant


Guy de Maupassant, pe numele complet Henry-René-Albert-Guy de Maupassant, 5 aug. 1850 – 6 iul. 1893, născut în Château de Miromesnil?, lângă Dieppe, Franța, scriitor naturalist francez de nuvele și romane condiderat cel mai mare nuvelist francez. A trăit 43 de ani.

Precursor al povestirii moderne, discipol al lui Flaubert, adept al economiei stilului și al deznodamantului eficient și natural.

Guy de Maupassant s-a născut pe 5 august 1850 în departamentul Seine Maritime. Cu toate acestea, rămâne o controversă cu privire la locul său exact de naștere. Conform certificatului său de naștere, s-a născut la Château de Miromesnil din Tourville-sur-Arques. Se spune că mama lui s-ar fi mutat acolo cu ceva timp înainte pentru a oferi un loc de naștere nobil primului ei copil. Cu toate acestea, cel mai adesea se acceptă faptul că scriitorul s-a născut de fapt la Fécamp, probabil la bunicii săi. Pe certificatul său de deces este scris „născut în Sotteville, lângă Yvetot”, ceea ce contribuie și mai mult la confuzie.

Maupassant și-a petrecut copilăria în Normandia unde l-a cunoscut pe Flaubert, un prieten de familie, care i-a devenit maestru spiritual.

La 27 iulie 1869, Guy de Maupassant a obținut bacalaureatul la liceul Corneille din Rouen. Apoi și-a părăsit Normandia natală pentru a se stabili la Paris, unde s-a înscris la facultatea de drept înainte de a fi mobilizat pe front în 1870.

Studiile de drept i-au fost întrerupte de izbucnirea Războiului Franco-Prusac. Când a izbucnit Războiul Franco-Prusac în 1870, Maupassant a fost mobilizat. Tatăl său și-a folosit apoi conexiunile pentru a-i găsi un post ca administrator în Rouen. Demobilizat în noiembrie 1871, a fost inspirat de acest război, care avea să servească ulterior drept decor pentru povestea Bulgăre de seu (Boule de Suif), străbătut de un profund sentiment antimilitarist.

Experiența de voluntar a reprezentat sursa unora dintre cele mai bune lucrări ale sale. După războiul din 1870, a cărui încercare traumatizantă și-a păstrat un loc central în opera sa, Maupassant se întâlnea cu prietenul său Flaubert în saloanele literare pariziene.

Ulterior, în calitate de angajat al serviciului civil, a devenit un protejat al lui Gustave Flaubert. A atras atenția cu nuvela Bulgăre de seu (Boule de suif), 1880, probabil cea mai reușită nuvelă a sa.

În aprilie 1880, a fost lansată, la înițiativa lui Zola, colecția Serile la Médan (Les Soirées de Médan), un manifest al mișcării realiste. Este compusă din urmatoarele povestiri: Atacul asupra Morii (L’Attaque du moulin) de Émile Zola, Bulgăre de seu (Boule de Suif) de Guy de Maupassant, Rucsacul (Sac au dos) de J.-K. Huysmans, Sângerarea (La Saignée) de Henry Céard, Cazul celor 7 mari (L’Affaire du Grand 7) de Léon Hennique și După luptă (Après la bataille) de Paul Alexis. Noua nuvelă Bulgăre de seu (Boule de Suif) a fost primul succes al lui Maupassant, ceea ce i-a permis să-și abandoneze cariera administrativă pentru a se angaja în profesia de jurnalist și scriitor.

În următorii zece ani, a publicat cca. 300 de nuvele, șase romane și trei jurnale de călătorii. Luate împreună, nuvelele prezintă o imagjne cuprinzătoare, în stil naturalist, a vieții franceze între 1870 şi 1890. Printre temele abordate se numără războiul, ţărănimea normandă, birocraţia, viaţa de pe malurile Senei, problemele emoţionale ale membrilor diferitor clase şi halucinaţia.

„Bel Ami” a fost publicat în 1885. La acea vreme, Maupassant era cunoscut în principal pentru poveștile sale. Acest roman, celebrat ca fiind una dintre cele mai bune opere ale sale, relatează ascensiunea socială a lui Georges Duroy, un ofițer husar care a plecat la Paris pentru a face avere. În urma succesului său, Maupassant și-a cumpărat un iaht, pe care l-a numit Bel-Ami.

Opera lui, în primul rând o ilustrare ironică moravurilor vremii, poartă în ea, pe măsură ce nebunia îl macină, un adevărat întuneric. Ultimele sale scrieri fantastice precum „Le Horla” sunt dovada declinului său rapid.

Maupassant rămâne un autor major al literaturii franceze a cărui influență nu s-a diminuat niciodată. Este considerat maestrul francez al nuvelei.

Opere principale:

– romane: Bel-Ami, 1885, O viață, 1883; Tare ca moartea, 1889; Inima noastrî, 1890;

– nuvele: Bulgăre de seu, 1880; Domnișoara Fifi, 1881, și incă circa 250 de nuvele incluse în 16 volume, editate între 1881 și 1883.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.