Am stat în Veneția pe Puntea Suspinelor,
Palat, de-o parte și temniță, de alta.
(Pelerinajul lui Childe Harold, 1812-1818)
Puntea Suspinelor (în italiană, Ponte dei Sospiri) a fost construită la începutul secolului al XVII-lea pentru a lega camerele de interogatoriu din Palatul Dogilor cu închisoarea, palatul fiind despărțit de aceasta doar printr-un canal.
Această punte-pasarelă, acoperită, are două coridoare paralele și trece peste Rio de Palazzo o de Canonica (Râul Palatului sau Râul Canonicului).
Numele Puntea Suspinelor sugerează oftatul prizonierilor duși în fața judecătorilor, în timpul ultimei lor priviri spre Veneția. Era așadar ultima imagine a libertății pentru cei ce urmau să-și încheie zilele în închisoare.
Există mai multe poduri cu același nume, în special în Cambridge și Oxford.
Puntea a fost denumită astfel de poetul englez Lord Byron, într-unul dintre poemele sale din secolul al XIX-lea, Pelerinajul lui Childe Harold.
Si in inimile cele mai curate dorinta bate uneori ca vantul care ia cu sine vointa.
În Veneția cea roșie,
Nici o barcă nu se clintește,
Nici un pescar nu e în apă,
Nici un felinar nu e aprins.
(În Veneția cea roșie, 1828)
© CCC
Cucerirea femeilor este singura aventură captivantă din viața unui bărbat.
© CCC
Inima are taine pe care nici o ratiune nu le patrunde.
Sarutul este cel mai sigur mod de a spune totul tacand.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.