Seara, ieșeam singur în mijlocul orașului fermecat, unde mă aflam printre cartiere noi, ca un personaj din O mie și una de nopți. Se întâmpla foarte rar să nu descopăr, din întâmplare, în timpul plimbărilor mele, un loc necunoscut și spațios despre care niciun ghid, niciun călător nu-mi vorbise.
Pătrundeam într-o rețea de străduțe, de calli (cărări bătute) care despărțeau în toate direcțiile, cu șanțurile lor, bucata de Veneție tăiată între un canal și lagună, ca și cum s-ar fi cristalizat după aceste forme nenumărate, înguste și minuțioase. Deodată, la capătul uneia dintre aceste străduțe, părea că se produsese o dilatare în materia cristalizată. Un campo (câmp) vast și somptuos, a cărui importanță cu siguranță nu aș fi putut-o ghici în această rețea de străduțe înguste și nici măcar nu i-aș fi putut găsi un loc, se întindea în fața mea, înconjurat de palate fermecătoare, palide în lumina lunii. Era unul dintre acele ansambluri arhitecturale spre care, într-un alt oraș, străzile te îndreaptă, te conduc și îl indică. Aici, părea ascuns în mod deliberat într-o încurcătură de alei, precum acele palate din poveștile orientale în care un personaj este luat noaptea și, odată adus înapoi acasă înainte de ivirea zorilor, trebuie să nu poată regăsi locuința magică în care ajunge să creadă că a fost doar în vis.
(În căutarea timpului pierdut, Albertine a dispărut, Capitolul III, 1925)
© CCC
Iubeste adevarul, dar iarta greseala.
Ce n-au invatat toti filosofii mari si moderni? Un copil este mai intelept decat ei; pentru ca nu cugeta la ce nu poate intelege.
Adevarata frumusete izvoraste din sublim si simplitate.
Frumusetea este o scrisoare de recomandare pe care natura o da favoritilor ei.
Critic excelent ar fi artistul înzestrat cu multă știință și mult gust, lipsit de orice prejudecată și de orice invidie, adică un om greu de găsit.
(Dicționarul filosofic)
Un mod maret de a folosi cuvintele este sa ne ascundem gandurile.
Pasiunile sunt vanturile care umfla panzele corabiei; uneori o scufunda, dar fara de ele corabia n-ar putea merge.
Elementele naturii, animalele, oamenii, toate sunt in lupta.
N-am vazut nici un muritor care sa nu aiba mai multe dorinte decat nevoi adevarate si mai multe nevoi decat satisfactii.
E mai usor sa construiesti un teatru decat sa gasesti actori buni.
Onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni si pentru sine insusi.
Omul este inzestrat cu pasiuni in vederea actiunii si cu ratiune care sa-i calauzeasca actiunile.
Amesteca putina nebunie in cumintenie, cat mai este timp.
Nevoile si pasiunile noastre - al caror abuz, ce-i drept, face atata rau - au insufletit si infrumusetat natura.
Filosofia are doi copii pe care fanatismul ar vrea sa-i ucida ca pe Calas: Adevarul si Toleranta.
Cazul Calas se refera la un proces care a avut loc la mijlocul secolului al XVIII-lea, în 1762, la Toulouse, pe fondul conflictului religios dintre protestanți și catolici, caz devenit celebru prin intervenția lui Voltaire (Tratat despre Toleranta cu ocazia mortii lui Jean Calas).
Jean Calas (1698 - 1762), comerciant din Toulouse, Franța, celebru pentru faptul că a fost victima unui proces părtinitor, din cauza apartenentei sale la protestantism. In Franța, el este un simbol al intoleranței religioase creștine, împreună cu Jean-François de la Barre și Pierre-Paul Sirven. A fost acuzat de fanatism anticatolic si condamnat la moarte.
Mai binele este dusmanul binelui.
Daca este vorba de gust, nu trebuie sa infrunti pe nimeni, tinand seama de faptul ca despre gusturi nu trebuie sa discuti.
Mi-am irosit 40 de ani în pelerinaje în două-trei colţuri ale lumii ăsteia, cu scopul de a găsi piatra filozofală numită Adevăr. M-am consultat cu toţi admiratorii antichităţii, cu Epicur şi cu Augustin, cu Platon şi cu Malebranche, dar am rămas la fel de sărac ca la început.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.