Mi-am irosit 40 de ani în pelerinaje în două-trei colţuri ale lumii ăsteia, cu scopul de a găsi piatra filozofală numită Adevăr. M-am consultat cu toţi admiratorii antichităţii, cu Epicur şi cu Augustin, cu Platon şi cu Malebranche, dar am rămas la fel de sărac ca la început.
Binele nu poate fi practicat decat cu conditia de a fi cunoscut, dorit, voit.
Asigura-ti binele, facand cat mai putin rau altuia.
Toate genurile sunt acceptabile, cu exceptia celui plictisitor.
Răul e scris pe aramă, binele - pe nisip.
Ideea binelui este cea mai inalta dintre cunostinte, aceea careia dreptatea si celelalte virtuti ii datoresc utilitatea si avantajele lor.
Raul tine de nemarginire (infinit sau nelimitat), asa cum presupuneau in reprezentarile lor pitagoreicii, pe cata vreme binele tine de finit.
E o nenorocire legata de conditia umana ca in ciuda dorintei de a ne conserva, ne distrugem unii pe altii cu manie si sminteala.
Oamenii sunt astfel incat ei se simt legati si obligati fata de ceilalti, atat prin binele pe care il fac, cat si prin acela pe care il primesc.
Cine nu urăşte cu adevărat răul, acela nici binele nu-l iubeşte cu adevărat.
A face inseamna a fi.
Dacă preţuim fericirea, cu atât mai mult trebuie să preţuim raţiunea. *
Cel care face un bine cuiva, il iubeste mai mult decat este iubit.
Oamenilor trebuie sa le faci binele fara voia lor.
A fi dispretuit de cei cu care traiesti e un lucru pe care putini au putut si vor putea sa-l indure. In faptul acesta este poate cea mai puternica frana pe care natura a pus-o nedreptatilor omenesti. Astfel, orice om cu judecata va sfarsi prin a recunoaste ca este, evident, in propriul sau interes sa fie om cumsecade.
Căutăm binele fără a-l găsi vreodată, în schimb găsim răul fără să-l căutăm.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.