Citate despre Teatru

Mi-am irosit 40 de ani în pelerinaje în două-trei colţuri ale lumii ăsteia, cu scopul de a găsi piatra filozofală numită Adevăr. M-am consultat cu toţi admiratorii antichităţii, cu Epicur şi cu Augustin, cu Platon şi cu Malebranche, dar am rămas la fel de sărac ca la început.

Imi stiu intotdeauna replicile. Vivien Leigh © CCC

Uneori, adevarul replicilor pe care le spun ma sperie. Dar trebuie ca aceasta frica sa nu transpara niciodată. Aceasta este minunata disciplina a teatrului. Iubesc teatrul pentru aceasta disciplina, pentru ca, in afara lui, eu nu sunt disciplinata. Sunt impulsiva. © CCC

Când citim pentru prima dată o carte bună, încercăm acelaşi sentiment ca atunci când ne facem un prieten nou. A reciti aceeaşi carte înseamnă a te revedea cu un prieten vechi.

A nu merge la teatru este ca şi cum ţi-ai face toaleta fără oglindă. (Aforisme)

Timpul, singurul care creeaza renumele oamenilor, face in cele din urma ca defectele lor sa fie demne de respect.

Adevarul este un fruct care trebuie cules doar atunci cand este suficient de copt. © CCC

Ma cred cel mai fericit dintre oameni; insa nu trebuie s-o spun; e prea crud pentru ceilalti.

Daca este vorba de gust, nu trebuie sa infrunti pe nimeni, tinand seama de faptul ca despre gusturi nu trebuie sa discuti.

Nu obişnuiesc să regret personaje, nici jucate, nici nejucate. Cred că scenariile cele mai solid construite sunt cele care încap pe mana unui talent regizoral solid construit. Şi invers.

Amesteca putina nebunie in cumintenie, cat mai este timp.

E bine sa te induiosezi de nenorocirea prietenilor tai, dar e mai bine sa le vii in ajutor.

Munca îl scutește pe om de trei mari rele: plictiseala, viciul, sărăcia. (Dicționarul filosofic)

Dacă preţuim fericirea, cu atât mai mult trebuie să preţuim raţiunea. *

Am fost binecuvantată cu o copilărie frumoasă ca-n poveşti, cu servitori, jucării, ieşiri la teatru şi cinematograf, păstrez şi acum imaginea mărgelelor preţioase ale mamei şi a fracului impecabil pe care îl purta tata când plecau la bal… Îmi amintesc că la 6 ani m-au dus părinţii prima dată la teatru, la Teatrul Naţional – o splendoare de teatru, o bijuterie care a ars în ultima zi a războiului -, cred că frumuseţea acelui spectacol, dar şi a celorlalte pe care le-am văzut mai apoi m-au motivat în alegerea mea. Cum ajungeam acasă improvizam scenete, pentru că aveam o imaginaţie de neoprit. Mi-am dorit să fiu şi eu acolo sus pe scenă.

Elementele naturii, animalele, oamenii, toate sunt in lupta.

Cândva, voi da, poate, peste o planetă pe care domneşte armonia, dar deocamdată nu mi-a arătat nimeni unde se găseşte o astfel de planetă.

Te urci pe scenă, te arăţi în spatele unui personaj, al unui text şi capeţi forţă. Birlic! În viaţă era trist, n-avea haz, n-avea replică, stătea închis în cojiţa lui, dacă îl întâlneai la o petrecere nici nu-l vedeai, era absent. Aşa era şi Timică. George Constantin era un timid. Inaccesibili în viaţă, ciufuţi, morocănoşi, şterşi. Şi pe scenă…

Femeile sunt asemenea giruetelor; ele se opresc când ruginesc. (Dicționarul filosofic)

Frumusetea este o scrisoare de recomandare pe care natura o da favoritilor ei.