Citate despre Personalitate

E bine sa te induiosezi de nenorocirea prietenilor tai, dar e mai bine sa le vii in ajutor.

Ceea ce suntem, numai aceea putem vedea.

Nu-ti este permis sa faci nici cel mai mic rau in numele unui mare bine.

Cand te afli prea aproape de un munte, nu-i vezi inaltimea.

Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.

Și acuma am venit să petrec carnavalul la Veneţia. (Candid sau Optimismul, 1759)

Sa ne ferim de a amesteca indoiala cu certitudinea si himericul cu adevarul.

Nu cautati niciodata sa faceti uz de autoritate cand puteti recurge la ratiune.

Specia umana fiind, in mare, incorigibila, fiintele de elita se disting prin capacitatea de a-si corecta defectele.

Ii tratam pe oameni ca pe scrisorile primite; le citim in graba, dar nu le mai recitim.

E clar că Dumnezeu le-a creat pe femei numai ca să-i îmblânzească pe bărbaţi.

N-am vazut nici un muritor care sa nu aiba mai multe dorinte decat nevoi adevarate si mai multe nevoi decat satisfactii.

Oamenii mari au fost fericire pentru omenire, dar au fost, de fapt, cei mai mari nefericiti.

Nu poti avea geniu fara har, dar poti avea har fara geniu.

Arta medicinei constă în a distrage atenția bolnavului în timp ce natura îl vindecă. © CCC

Nesocotindu-mă niciodată o persoană atât de importantă [pentru a fi o personalitate marcantă a culturii române], nu m-am gândit la atributele care mă caracterizează. De altfel, de mic copil am suferit de o timiditate inhibitorie faţă de lumea din jur. M-a stăpânit toată viaţa, în ciuda jovialităţii mele. Nimeni n-a ştiut şi, probabil, n-a bănuit ce chin era pentru mine luarea cuvântului în public. Fiecare seminar, fiecare curs, fiecare conferinţa erau insoţite de un trac care-mi oprea cuvintele în gât. Făceam aproape totdeauna crize de tahicardie, din pricina efortului, a emoţiei, dar mai ales de teamă că n-am să izbutesc să spun tot ce trebuie spus, să dau auditoriului satisfacţia unei comunicări depline. Dar fie rutina, fie apropierea studenţilor de mine, mi-au dat încredere în ceea ce făceam şi în ceea ce urmăream: să le lărgesc orizontul de cultură, să-i fac să iubească literatura, să-i înalţ spre lumea valorilor. Rezultatele au fost treptat tot mai bune. Studenţii veneau la mine nu numai pentru chestiuni de specialitate, ci şi cu întrebări de viaţă, ca la un duhovnic. Până astăzi primesc mărturiile afecţiunii lor. Unii vin să mă vadă chiar la Văratec, alţii îmi scriu sau îmi trimit cărţile lor, cu calde evocări ale anilor lor de formaţie.

Prima dintre datorii este aceea de a fi drept.

Dorinta de a placea este pentru suflet ceea ce este podoaba pentru frumusete.

Oamenii mari in istorie sunt aceia ale caror scopuri particulare cuprind un element esential, vointa spiritului general al lumii…Oamenii cu insemnatate istorica generala sunt aceia ale caror scopuri au o valoare universala.

In fond de ce dorim sa fim mari, sa fim genii creatoare? Pentru posteritate? Nu. Pentru a ne arata multimea cu degetul? Nu. Ci pentru a ne mentine truda zilnica in incredintarea ca ceea ce facem merita osteneala, ca este ceva unic. Pentru azi, nu pentru eternitate.