Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.
Eu sunt cate putin din tot ce-am intalnit.
O personalitate e ca un munte: iti largeste orizontul daca stai pe umerii sai; daca-i stai insa la genunchi, iti stramteaza zarea, impiedicandu-te sa vezi si ce mai inainte ai vazut.
Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.
Un om care este atat de drept si de generos, incat recunoaste valoarea altuia, chiar in detrimentul sau, vadeste atata demnitate, incat se poate socoti superior oricui.
E mai usor sa cuceresti decat sa conduci. Cu o parghie corespunzatoare, un singur deget iti e de ajuns pentru a muta lumea din loc, dar pentru a o putea sustine e nevoie de umerii unui Hercule.
Ceea ce suntem, numai aceea putem vedea.
In fond de ce dorim sa fim mari, sa fim genii creatoare? Pentru posteritate? Nu. Pentru a ne arata multimea cu degetul? Nu. Ci pentru a ne mentine truda zilnica in incredintarea ca ceea ce facem merita osteneala, ca este ceva unic. Pentru azi, nu pentru eternitate.
Chiar cand pasarea umbla, simti ca are aripi.
Orice om e mai putin nefericit cand poate sa-si deschida inima.
Mai mult decat ideile, temperamentul este acela care oglindeste omul.
Personalitatea si nu principiile imping vremurile inainte.
Nu exista nimic cu desavarsire trist in sine.
Am dorit atat de mult sa fiu ceea ce sunt atunci cand voiam sa fiu cel care am devenit!
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.