Nesocotindu-mă niciodată o persoană atât de importantă [pentru a fi o personalitate marcantă a culturii române], nu m-am gândit la atributele care mă caracterizează. De altfel, de mic copil am suferit de o timiditate inhibitorie faţă de lumea din jur. M-a stăpânit toată viaţa, în ciuda jovialităţii mele. Nimeni n-a ştiut şi, probabil, n-a bănuit ce chin era pentru mine luarea cuvântului în public. Fiecare seminar, fiecare curs, fiecare conferinţa erau insoţite de un trac care-mi oprea cuvintele în gât. Făceam aproape totdeauna crize de tahicardie, din pricina efortului, a emoţiei, dar mai ales de teamă că n-am să izbutesc să spun tot ce trebuie spus, să dau auditoriului satisfacţia unei comunicări depline. Dar fie rutina, fie apropierea studenţilor de mine, mi-au dat încredere în ceea ce făceam şi în ceea ce urmăream: să le lărgesc orizontul de cultură, să-i fac să iubească literatura, să-i înalţ spre lumea valorilor. Rezultatele au fost treptat tot mai bune. Studenţii veneau la mine nu numai pentru chestiuni de specialitate, ci şi cu întrebări de viaţă, ca la un duhovnic. Până astăzi primesc mărturiile afecţiunii lor. Unii vin să mă vadă chiar la Văratec, alţii îmi scriu sau îmi trimit cărţile lor, cu calde evocări ale anilor lor de formaţie.
Nimic nu e mai putin cunoscut decat tocmai ce ar trebui toata lumea sa cunoasca: Legea.
Putem ierta, dar sa uitam, e imposibil.
(Mici mizerii ale vietii conjugale)
© CCC
Fiecare epoca are convingerea nestramutata ca lupta dusa de ea este cea mai importanta.
Dragostea este o comoara de amintiri.
© CCC
Vulturul nu a pierdut niciodata mai mult timp decat atunci cand a consimtit sa primeasca lectii de la corb.
(Casatoria cerului si a iadului)
© CCC
Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.
Un suflet mare este mai presus de jignire, de nedreptate, de durere si de batjocura; si ar fi invulnerabil daca nu ar suferi de compatimire.
Geniul are acel ceva frumos care il face sa semene cu toata lumea si, in acelasi timp, nimeni sa nu ii semene.
(Preotul de tara)
© CCC
Exista pentru fiecare dintre noi anumite paralelisme intre inteligenta, moravurile si caracterul nostru, care se dezvolta necontenit si nu se rup decat in momentele de mare tulburare ale vietii.
E cu putinta unei fapturi in vesnica lupta cu sine insasi, sau certata cu viata, sa lase pe altii in pace si sa nu le invidieze fericirea?
Ceea ce face prieteniile indestructibile si le dubleaza farmecul este un sentiment care ii lipseste iubirii: certitudinea.
© CCC
Ce crezi oare ca a fost viata oamenilor care s-au ridicat deasupra obisnuitului? O lupta continua.
Fiecare om are sufletul sau pe care nu-l poate amesteca cu altul... Doi oameni pot sa fie atrasi unul de celalalt, pot sa vorbeasca impreuna si sa se simta mai apropiati, sufletele lor sunt insa asemenea unei flori, fiecare floare avandu-si radacina intr-un loc anumit, neputandu-se sa se duca la alta floare, caci lucrul acesta ar insemna sa-si paraseasca radacina ei, ceea ce nu e cu putinta.
Unii oameni sunt mai dispusi decat altii sa accepte o formula gata conceputa, asa cum face crustaceul, care se instaleaza in prima cochilie goala pe care o intalneste, si-i ia forma, in timp ce alte crustacee simt nevoia sa-si secrete singure carapacea.
Inima si mintea; cei doi poli ai soarelui aptitudinilor noastre: una fara alta, fericire pe jumatate.