Citate de Honoré de Balzac

Am iubit ceva... care nu există cu adevărat. I’ve loved something… that doesn’t really exist. (Vivien Leigh în rolul Scarlett O’Hara, Pe aripile vantului)

Aşadar că un om care iubeşte în chip nobil, cunoaşte iubirea printr-o milă fără de limite, o încredere inexprimabilă şi o compătimire nesfârşită; şi unul care iubeşte în chip lipsit de nobleţe, prin gelozie nebunească, ură nestăvilită şi pofte de nepotolit; dar iubirea fără valuri nu o cunoaşte nimeni. (Rosa alchemica)

Invidia dezleaga limbile, dupa cum admiratia le amuteste.

Ai fost creat perfect pentru a fi iubit şi cu siguranţă te-am iubit - în ideea de a fi cu tine - toată viaţa mea. © CCC

Dragostea e ca spinul: nu-l simti cand intra, dar te doare cand il smulgi cu sila.

Iubirea este miracolul civilizatiei.

Sufletul pereche este ceea ce aspiram noi si am vrea sa intelegem despre noi, este ceea ce consideram a fi perfectiune, puritate si nemarginire la propria noastra fiinta.

Care ţărm nu îşi iubeşte valurile şi care iubire nu-şi are îngerii inimii sale?

Dragostea este scopul final al istoriei lumii, este Amin-ul universului.

Cei ce pleaca in cautarea iubirii isi arata numai propria lor lipsa de iubire. Iar cei fara de iubire nicicand nu gasesc iubire, numai cei ce iubesc gasesc iubire, iar ei nicicand nu trebuie sa o caute.

Trei ani! Statisticile, biochimia, propriul meu caz: toate arată că durata dragostei rămâne mereu aceeaşi. Tulburătoare coincidenţă. De ce trei ani şi nu doi sau patru sau şase sute? După mintea mea, asta confirmă existenţa celor trei etape pe care le-au evidenţiat atât de des Stendhal, Barthes şi Barbara Cartland: Pasiune - Tandreţe - Plictiseală, ciclu cu trei faze ce durează, fiecare, un an - triunghi la fel de sacru ca şi Sfânta Treime. În primul an, cumperi mobila, în al doilea an, muţi mobila, în al treilea an, împarţi mobila. (Dragostea durează trei ani)

Intregul univers se supune Iubirii; iubiti, iubiti, orice altceva nu inseamna nimic. © CCC

Cand femeile ne iubesc, ne iarta orice, pana si crimele; cand nu ne iubesc, nu ne iarta nimic, nici macar virtutile.

Iubirea fără un pic de nebunie nu valorează nici cât o sardină! Proverb spaniol © CCC

Dacă ai fi un râu, eu m-aş face nor, să nu te las să seci.

În dragoste, regii și cerșetorii sunt egali. Proverb indian © CCC

Ce e iubirea? E o nebunie, E bucurie sau melancolie? Bucurii, mai ales, Sunt multe sau nici una? Ce e iubirea? Dacă doriți, Cea mai dulce nebunie! Plină de bucurie și melancolie: Amândouă! În tristețea ei, merită toată bucuria, Dacă doriți! Vă rog, unde, Iubirea se-ascunde? Rămâne îndelung Oriunde? O poți lega când o găsești; Vă rog, unde? Cu zilele de primăvară Iubirea vine și pleacă: Pe munți, prin văi Se află căile Iubirii. Apoi te părăsește și te dezamăgește În zilele de primăvară. (Ce e iubirea?) © CCC

Să fim optimişti, iubirea mea cea mare, fiindcă avem de partea noastră clipa şi nu Destinul, fiindcă avem eternitatea acestei clipe şi nu timpul, fiindcă ne avem pe noi, acum şi aici, şi nicăieri în urma clipei, fiindcă va ninge cu timp, şi această urmă va fi îngropată de stele căzătoare, devenind o amintire a unei lumi trecute.

Focul vânăt e gonit de vânt, zările-au uitat să mă mai doară… de iubire-ntâia oară cânt, la scandal renunţ întâia oară.   Am fost crâng părăginit pe loc La femei şi votcă dam năvală Nu-mi mai place azi să beau, să joc, Să-mi pierd viaţa fără socoteală.   E de-ajuns să te privesc tăcut Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul Că uitând întregul tău trecut Tu să nu mai poţi pleca la altul.   Tu – mers gingaş, tu surâsul meu, Dac-ai şti, cu inima-i pustie, Cum poate iubi un derbedeu Şi cât poate de supus să fie.   Cârciumile le-aş uita pe veci n-aş mai şti nici versul ce înseamnă de-aş atinge-aceste braţe reci şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.   Veşnic te-aş urma pe-acest pământ Departarea mi-ar părea uşoară… De iubire-ntâia oară cânt La scandal renunţ întâia oară... (Focul vânăt)

Dragostea este povestea vieţii femeilor şi doar un capitol în cea a bărbaţilor.