Citate de André Malraux

Fiecare om este un nebun. Dar ce este oare un destin omenesc, daca nu o viata de eforturi pentru a uni acest nebun cu universul?

Când ai deja doua personalități, cu siguranță există și a treia.

In viata, nu trebuie sa te gasesti pe tine insuti, in viata, trebuie sa te creezi pe tine insuti.

Soarele nu-si ascunde petele cu minciuni, ci cu un prisos de lumina.

Actele noastre sunt consecintele a aceea ce suntem si a ceea ce ne inconjoara.

Eu sunt, in cele din urma, cautarea mea de sine.

Nu e suficient sa vrem un lucru sau altul: esentialul este sa putem deveni ceea ce dorim sa fim. Daca ne lipseste capacitatea necesara, orice efort in acest sens poate aparea de-a dreptul ridicol.

Numai o catastrofa generala a globului ar putea sa stinghereasca stiintele, artele si sa ingroape sub ruinele ei numele oamenilor celebri care le-au cultivat cu succes. Lumina spiritului poate sa-si schimbe climatul, dar ea e la fel de nepieritoare ca lumina soarelui.

Spune-mi ce crezi ca esti si-ti voi spune ce nu esti.

Fiecare om se aseamana cu durerea sa.

Spiritul de moderatie si oarecare intelepciune in viata ii lasa pe oameni in obscuritate: le trebuie merite mari pentru a fi cunoscuti si admirati sau, poate, pacate mari.

Exista oare o stiinta a personalitatii? Se poate oare patrunde in profunzimile unei personalitati? A intelege o personalitate inseamna a vedea ce a vazut, a gandi ce a gandit, a trai ce a trait.

Ce este soarta omeneasca daca nu o viata de efort pentru a uni pe Om cu Universul?

Orice persoana care e alcatuita din mai multe persoane e o persoana la puterea a doua sau un geniu.

Am văzut democraţiile intervenind contra aproape a orice, cu excepţia fascismului.

Când întâlnești un om cu o personalitate deosebită ar trebui să-l întrebi ce cărți citește.

Un conducator al unei mari miscari sociale nu este decat oglinda in care se reflecta, in dimensiuni colosale, credintele, necesitatile, preocuparile si obiceiurile unei natiuni intr-o epoca data a istoriei.

Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste.

Oamenii mari se cuvine a fi iertati atunci cand se socot mai presus decat ceilalti, caci cei ce-s haraziti a savarsi fapte marete trebuie sa aiba indrazneala de a le face si incredere in ei, avand grija doar ca increderea pe care o au in ei insisi sa nu se schimbe in cutezanta.

Nu exista demnitate care sa nu se intemeieze pe durere.