Henric al IV-lea era un mare iubitor de vorbe de duh. Într-o zi, trecând printr-un sat, unde a fost nevoit să rămână la cină, a poruncit să-i fie adus cineva despre care se spune că este cel mai isteț, pentru a se întreține cu el în timpul mesei. Sătenii i-au spus că este un bărbat pe nume Gaillard. "Prea bine! spuse el, hai să mergem să-l luăm".
Acest țăran venind, regele i-a poruncit să se așeze vizavi de el, de partea cealaltă a mesei unde mânca. „Cum te cheamă?”, l-a întrebat regele. „Sire, răspunse țăranul, mă cheamă Gaillard".
- Ia să-mi spui, care este diferența dintre un ștrengar (un gaillard) și un crai (un paillard)?
- Sire, răspunse țăranul, nu e decât masa între cei doi.
– Ei, drăcie! M-am prins, spuse regele râzând. Nu mă așteptam să găsesc o minte atât de ageră într-un sat atât de mic.
© CCC
Forța supremă a artei, și a dragostei, este de a ne impune să epuizăm ceea ce este în ele inepuizabil.
(Muzeul imaginar)
Oamenii se aseamana dupa vorbe, dar se deosebesc dupa fapte.
Curajul este si el o patrie.
A vorbi despre moarte este una din posibilitatile cele mai rationale de a vorbi despre sensul vietii.
Oamenii se aseamana foarte mult unii cu altii, indiferent din ce parte a lumii ar fi.
Mana stanga se aseamana la perfectie cu mana dreapta atat prin forma cat si prin dimensiuni si totusi mana stanga n-o poti imbraca in manusa mainii drepte.
Un proverb spune: „Cum e tatăl, așa e și fiul.” Un altul: „Tatăl, zgârcit, fiul, risipitor.” Pe care să-l crezi?
© CCC
Ce este soarta omeneasca daca nu o viata de efort pentru a uni pe Om cu Universul?
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.