Secolul XX este pielea de șagri a omului occidental care a văzut micșorându-i-se imperiul terestru și familial în ritmul dorințelor sale de universalitate.
(Prudența cărnii)
Expresia piele de șagri se regăsește în romanul omonim, Pielea de șagri, al lui Honoré de Balzac. Tema centrală a acestui roman este conflictul dintre dorință si longevitate, iar lucrarea reprezintă o reflectare asupra dorinţei: trebuie să încercăm sa ne satisfacem toate dorinţele pentru a fi fericiți? Pielea de şagri magică reprezintă forța vitală a proprietarului: ea se usucă (se zbârcește) la fiecare satisfacere a dorinţei sale, cu atât mai mult dacă această dorință vizează creşterea puterii. Ignorând avertizarea anticarului, care i-a oferit pielea, eroul se înconjoară de bogăţii, ajungand nefericit şi decrepit, la sfârşitul romanului. Expresia “piele de şagri” a intrat în limbajul comun pentru a desemna tot ceea în mod inevitabil este supus uzurii, printr-o folosire excesivă.
© CCC
Marele artist stabileste identitatea eterna a omului cu el insusi.
Am văzut democraţiile intervenind contra aproape a orice, cu excepţia fascismului.
Curajul presupune organizarea sperantelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunta - la organizarea sperantelor. Si raman cu bratele incrucisate, considerand ca si raul, si binele se inscriu in fatalitate.
Lucrurile pe care le numesc josnice nu ma umilesc. Fac parte din firea omului. Le accept la fel cum primesc frigul iarna.
Cultura este suma tuturor formelor de arta, de iubire si de gandire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om sa fie tot mai putin inrobit.
Ranile suferite de cea mai adanca iubire ajung pentru a face din ea o ura destul de frumoasa.
Nu exista demnitate care sa nu se intemeieze pe durere.