Citate de André Malraux

Prima conditie a demnitatii unui artist e aceea de a fi independent.

A vorbi despre moarte este una din posibilitatile cele mai rationale de a vorbi despre sensul vietii.

Forța supremă a artei, și a dragostei, este de a ne impune să epuizăm ceea ce este în ele inepuizabil. (Muzeul imaginar)

Ranile suferite de cea mai adanca iubire ajung pentru a face din ea o ura destul de frumoasa.

Marele artist stabileste identitatea eterna a omului cu el insusi.

Marele artist stabileste identitatea eterna a omului cu el insusi.

Curajul este si el o patrie.

Am văzut democraţiile intervenind contra aproape a orice, cu excepţia fascismului.

Fiecare om este un nebun. Dar ce este oare un destin omenesc, daca nu o viata de eforturi pentru a uni acest nebun cu universul?

Mi-au pus în gură: „Secolul XXI va fi religios”. Nu am spus niciodată acest lucru, desigur, pentru că nu știu. Ceea ce spun, însă, este și mai incert. Nu exclud posibilitatea unui eveniment spiritual la scară planetară. Interviu luat lui André Malraux de Pierre Desgraupes, Le point, 1975. © CCC

Nu rolul face personajul istoric, ci vocatia.

Nu lua totul în serios. Dacă vrei să-ţi trăieşti viaţa într-un fel creativ, ca artist, trebuie să nu te uiţi în urmă prea mult. Trebuie să fii dispus să iei ce-ai făcut şi cine-ai fost şi să le arunci.

Prietenul adevarat este acela care te sfatuieste de bine, nu acela care iti lauda nebuniile.

Poate ca iubirea este mai cu seama mijlocul folosit de Occident spre a se elibera de conditia de om.

Cu cat mai perfect este un artist, cu atat mai separati vor fi in el omul care sufera si mintea care creeaza.

Un artist mare e un rege: el domneste asupra lumii fanteziei.

Prietenie inseamna sa fii alaturi de prieteni nu cand au dreptate, ci cand gresesc.

Nu zeii au facut muzica, ci muzica a facut zeii.

Cine poate dezvălui esenţa, amprenta temperamentului artistic! Cine poate înţelege fuziunea profundă, instinctivă a disciplinei şi a risipei pe care se bazează! (Moarte la Veneția) © CCC

Pentru a înflori, o inimă de artist are neapărat nevoie de căldura aprobării şi aprecierii şi chiar de strălucirea admiraţiei. Cînd o epocă e săracă în opere de valoare, vinovat e publicul nu artiştii. (Cugetări)