Citate de André Malraux

Ceea ce exista este istorie.

Comuniştii spun întotdeauna despre duşmanii lor că sunt fascişti.

Ce este soarta omeneasca daca nu o viata de efort pentru a uni pe Om cu Universul?

Fiecare om se aseamana cu durerea sa.

Daca la 20 de ani nu esti comunist, nu ai inima, iar daca la 40 de ani mai esti comunist, n-ai minte.

Marele artist stabileste identitatea eterna a omului cu el insusi.

Un intelectual este cineva care a găsit ceva mai interesant decât sexul. © CCC

Adevaratul intelectual este un om senin, nepartinitor, tolerant, un om dispus sa discute, sa polemizeze urban, de la egal la egal, un om care se tine strâns de principiile logicii si ale adevarului si care nu tine sa aiba dreptate în afara lor.

Am văzut democraţiile intervenind contra aproape a orice, cu excepţia fascismului.

Ranile suferite de cea mai adanca iubire ajung pentru a face din ea o ura destul de frumoasa.

Pictura devine pentru Goya un mijloc de a atinge misterul, dar misterul este de asemenea pentru el mijlocul de a atinge pictura.

Intelectualul nu e niciodata sarac, chiar si atunci cand nu are nici un ban. © CCC

Idealul unui zeu este de a deveni om, stiind ca isi va regasi puterea, iar visul omului, este de a deveni zeu fara a-si pierde personalitatea.

Poti trai acceptand absurdul, dar nu poti trai in absurd.

Secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc. („Le XXI-ème siècle sera spirituel ou ne sera pas”) „Mi-au pus în gură: secolul XXI va fi religios. O profeţie ridicolă; cred în schimb că dacă umanitatea secolului viitor nu găseşte nicăieri un model exemplar de om, va fi rău.”  (afirmaţia lui Malraux într-un dialog cu un personaj imaginar, Max Torrès, publicată în Hôtes de passage, 1975, cap. 3.)

Nu rolul face personajul istoric, ci vocatia.

Intelectual nu este doar cel caruia ii sunt necesare cartile, ci orice om caruia o idee - oricat de elementara ar fi ea - ii angajeaza si ii ordoneaza viata.

Prietenul adevarat este acela care te sfatuieste de bine, nu acela care iti lauda nebuniile.

A vorbi despre moarte este una din posibilitatile cele mai rationale de a vorbi despre sensul vietii.

Poate ca iubirea este mai cu seama mijlocul folosit de Occident spre a se elibera de conditia de om.