Citate de André Malraux

Ceea ce exista este istorie.

Secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc. („Le XXI-ème siècle sera spirituel ou ne sera pas”) „Mi-au pus în gură: secolul XXI va fi religios. O profeţie ridicolă; cred în schimb că dacă umanitatea secolului viitor nu găseşte nicăieri un model exemplar de om, va fi rău.”  (afirmaţia lui Malraux într-un dialog cu un personaj imaginar, Max Torrès, publicată în Hôtes de passage, 1975, cap. 3.)

Curajul presupune organizarea sperantelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunta - la organizarea sperantelor. Si raman cu bratele incrucisate, considerand ca si raul, si binele se inscriu in fatalitate.

Am invatat ca viata nu valoreaza nimic, dar nimic nu e mai de pret ca viata. (Cuceritorii)

Forța supremă a artei, și a dragostei, este de a ne impune să epuizăm ceea ce este în ele inepuizabil. (Muzeul imaginar)

Marele artist stabileste identitatea eterna a omului cu el insusi.

Dezavantajul inerent al capitalismului consta in distribuţia inegala a bogatiei. Avantajul inerent al socialismului consta in distribuţia egala a saraciei. © CCC

Oamenii accepta sa moara, nesocotind propriile interese, pentru a justifica conditia umana, punand la temelia vietii demnitatea.

Nu zeii au facut muzica, ci muzica a facut zeii.

Arta este un anti-destin. (Muzeul imaginar)

Fiecare om este un nebun. Dar ce este oare un destin omenesc, daca nu o viata de eforturi pentru a uni acest nebun cu universul?

Curajul este si el o patrie.

Nu exista demnitate care sa nu se intemeieze pe durere.

Cultura nu se mosteneste, se cucereste.

Ce este soarta omeneasca daca nu o viata de efort pentru a uni pe Om cu Universul?

A vorbi despre moarte este una din posibilitatile cele mai rationale de a vorbi despre sensul vietii.

Dacă ar fi rămas în stadiul utopiei pure (adică al utopiei care nu are ambiția întrupării), nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să socotească comunismul, eminamente ficțional cum e, drept „a cincea orânduire” socială a istoriei și să-l treacă în revistă alături de comuna primitivă, sclavagism, feudalism și capitalism. Glisarea în registrul realității a unei pure irealități s-a putut efectua, sucindu-ne mintea, nu pentru că cineva (un partid – bolșevic, un stat – sovietic sau un om – Lenin) a reușit să „construiască” comunismul, ci pentru că un partid, un stat sau un om au căpătat puterea de a decreta (în regim de teroare) că el se construiește sau că s-a construit deja. Prin comunism, istoria a transpus de fapt în viață, recurgând la crimă, povestea despre „hainele cele noi ale împăratului”. Cine va avea curajul să afirme că împăratul e în pielea goală va sfârși în Gulag. (O idee care ne-a sucit mințile)

Nu o cunosc decat in masura in care o iubesc, decat in sensul in care o iubesc.

In Anglia, totul este permis, cu excepţia a ceea ce este interzis. In Germania, totul este interzis, cu excepţia a ceea ce este permis. In Franţa, totul este permis, chiar şi ceea ce este interzis. In URSS, totul este interzis, chiar şi ceea ce este permis.

Prietenie inseamna sa fii alaturi de prieteni nu cand au dreptate, ci cand gresesc.