Citate de André Malraux

Mi-au pus în gură: „Secolul XXI va fi religios”. Nu am spus niciodată acest lucru, desigur, pentru că nu știu. Ceea ce spun, însă, este și mai incert. Nu exclud posibilitatea unui eveniment spiritual la scară planetară. Interviu luat lui André Malraux de Pierre Desgraupes, Le point, 1975. © CCC

…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…

Una dintre cheile evidente și secrete ale acestei lumi în care trăim este că își petrece timpul într-un prezent etern care dispare mereu. Între un viitor care încă nu există și un trecut care deja nu mai există se strecoară o abstracţiune pură, un fel de vis imposibil. Este această absență plină de suspans pe care o numim prezent. Nimeni nu a trăit vreodată altundeva decât pe această graniță oscilantă dintre trecut și viitor. (Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul) © CCC

Anul viitor nu exista. Nu avem decat efemera clipa prezenta.

Nu poti uita ca timpul trece decat intrebuintandu-l.

Vremurile bune de azi sunt gandurile triste de maine. © CCC

Îmi amintesc ce spunea Sfântul Augustin: „Ce este timpul? Dacă nu mă întreabă nimeni, știu ce este. Dacă sunt întrebat, nu știu ce să răspund.” (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Timpul este singurul critic fara ambitie.

Fiecare om se aseamana cu durerea sa.

Nu e nimic ce timpul nu ne învaţă pe măsură ce îmbătrânim. (Prometeu încătușat) © CCC

Timpul e cel mai bun sfatuitor.

Anii schimba lucrurile, le distruge, le ingramadeste - ingrijorari si necazuri.

Secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc. („Le XXI-ème siècle sera spirituel ou ne sera pas”) „Mi-au pus în gură: secolul XXI va fi religios. O profeţie ridicolă; cred în schimb că dacă umanitatea secolului viitor nu găseşte nicăieri un model exemplar de om, va fi rău.”  (afirmaţia lui Malraux într-un dialog cu un personaj imaginar, Max Torrès, publicată în Hôtes de passage, 1975, cap. 3.)

Secolul XX este pielea de șagri a omului occidental care a văzut micșorându-i-se imperiul terestru și familial în ritmul dorințelor sale de universalitate. (Prudența cărnii) Expresia piele de șagri se regăsește în romanul omonim, Pielea de șagri, al lui Honoré de Balzac. Tema centrală a acestui roman este conflictul dintre dorință si longevitate, iar lucrarea reprezintă o reflectare asupra dorinţei: trebuie să încercăm sa ne satisfacem toate dorinţele pentru a fi fericiți? Pielea de şagri magică reprezintă forța vitală a proprietarului: ea se usucă (se zbârcește) la fiecare satisfacere a dorinţei sale, cu atât mai mult dacă această dorință vizează creşterea puterii. Ignorând avertizarea anticarului, care i-a oferit pielea de șagri, eroul se înconjoară de bogăţii ajungând nefericit şi decrepit la sfârşitul romanului. Expresia “piele de şagri” a intrat în limbajul comun pentru a desemna tot ceea în mod inevitabil este supus uzurii printr-o folosire excesivă. © CCC

Timpul vindeca si rani ce par de nevindecat.

Timpul scoate totul la lumină.

Timpul este substanța din care sunt făcut. (Anchete, 1946)

A mai trecut o zi din viaţa mea Şi-acuma-n miez de noapte-i plâng sfârşitul; Dar îmi trimite vorbă Preaslăvitul: "Cu ce te-ai fi ales, de nu trecea?   În vreme clipa dacă-ncremenea, Ţi-ar fi rămas în noapte răsăritul... Şi-n volbură ţi-ar fi rămas zenitul... Şi slava ta-n gheenă rămânea...   Când trecerea e singura tărie, A veşniciei nestatornicie N-o tângui cu plânsul tău nerod;   Ci-ncântă-te că-i clipa trecătoare, Căci, floare de n-ar trece, n-ar fi rod Şi rodul de n-ar trece, n-ar fi floare"... (Într-un miez de noapte)

Toate tragediile care se pot imagina revin la o singura si unica tragedie: trecerea timpului. (Lectii de filosofie) © CCC

Lumina are timpul sau care ii este masurat, Dar domnia noptii Nu cunoaste nici timp, nici spaţiu, Somnul dispune de toată veşnicia! (Imnuri inchinate noptii) © CCC