Citate de Jorge Luis Borges

Timpurile se schimba si noi ne schimbam odata cu ele.

Nici cupele de-argint nu-mi plac, Nici auritele pocale, Ci dintre toate cel mai drag Îmi e căuşul palmei tale. (Vor trece ani)

Timpul e arta cea mai mare a omului.

Vremea, in scurgerea ei, raneste sau ucide sentimentele cele mai aprinse si cele mai gingase. Slabeste admiratia, luandu-i hrana ei de capetenie: surpriza si mirarea; distruge iubirea si nebuniile ei divine, clatina credinta si speranta, despoaie toate nevinovatiile.

In avion, timpul trece in zbor.

Timpul nu este o calitate a lucrurilor, ci numai un mod de a gandi.

Vremurile bune de azi sunt gandurile triste de maine. © CCC

Timpul în care trăim este un timp ciudat. Pretutindeni pe planetă doar disarmonie, lipsă de unitate, învrăjbire și mai cu seamă o tendință de secularizare cum n-a mai fost alta, promovată, parcă, de forțe oculte.

Nu te teme de clipă! aşa cântă glasul eternităţii.

Biblioteca mea este alcătuită din cărți bune. Și cine sunt eu ca să stau lângă Virgiliu sau Stevenson? Deci nu este nici o carte de-a mea în casă. Nu vă temeți, nu veți găsi nici măcar un singur exemplar. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)

Timpul nu ne schimbă. Doar ne dezvăluie. © CCC

…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…

Lumina are timpul sau care ii este masurat, Dar domnia noptii Nu cunoaste nici timp, nici spaţiu, Somnul dispune de toată veşnicia! (Imnuri inchinate noptii) © CCC

Timpul este modalitatea naturii de a face sa nu se intample toate deodata.

Nu omul opreste timpul, ci timpul opreste omul. © CCC

Timpul care mi-a fost dat, să-l prelungească dragostea. © CCC

Cei mai buni scriitori nu folosesc şiretlicuri; în orice caz, şiretlicurile lor sunt bine ascunse. (1962)

Cel inocent si cel frumos nu au alt dusman decat timpul.

Când l-am citit pe Walt Whitman, nu m-am gândit la mine ca la un poet. L-am citit ca un cititor obișnuit și mi s-a tăiat respirația. Mi s-a părut că Walt Whitman este singurul poet adevărat, iar toți ceilalți, de la Homer până la Whitman, nu au fost decât predecesorii lui. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Nu-ți număra doar anii, fă-ți anii să conteze. © CCC