Când prin oraş calci lin pe străzi
sămânţa ulmilor, şi-n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers?
Când muşchiul de pădure mult
ne-alină-n vară verde dor
şi glasul picurat ţi-ascult -
mai e nevoie de-un izvor?
Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic?
Când între lipsă şi prisos
ne bucurăm de câte sunt
şi cântă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvânt?
Când îţi ghicesc arzândul lut
cum altul de Tanagra nu-i,
din miazănoapte până-n sud
mai e nevoie de statui?
Când hoinărind, alăturea,
noi mână-n mână ne găsim
cu ochii la aceeaşi stea -
mai e nevoie de destin?
(Strofe de-a lungul anilor)
Literatura aforistica e sarea gandirii.
Valul este dorul marii de a saruta tarmul.
Melancolia este o reductie la zero a capacitatii noastre innascute de a ne autoiluziona.
Intens si cu adevarat “actuale” pot deveni, la un moment dat, numai operele ce vor fi pe urma definitiv, iremediabil si pentru totdeauna “inactuale”
Proverbul are intotdeauna intelepciunea unui om batran. Proverbele n-au varsta.
Lumina are timpul sau care ii este masurat,
Dar domnia noptii
Nu cunoaste nici timp, nici spaţiu,
Somnul dispune de toată veşnicia!
(Imnuri inchinate noptii)
© CCC
Inconstientul este partea geniala din fiecare muritor…
Un tip cu adevarat moral este sub raport etic mai exigent fata de sine insusi decat fata de altii.
Instinctele noastre formeaza capitalul cu care Natura ne crediteaza si pe care tot ei trebuie sa i-l restituim. Platiti-va datoriile la timp si nu aduceti Natura in situatia de a pune sechestru pe tot ce aveti.
Ca sa poti culege firul din gogoasa de matasa, crisalida trebuie inmuiata intai si ucisa.
Poetul este nu atat un manuitor, cat un mantuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturala si le aduce in starea de gratie.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.