Citate cu tagul "trecere"

Un gând este o idee în trecere.

De vrei, voi înceta să mai cânt.
De privirea mea face mereu
să-ţi zvâcnească inima,
voi întoarce privirea de la tine.
De te cutremuri la întâlnirea mea,
mă voi depărta din calea paşilor tăi.
De fiinţa-mi te stinghereşte –
atunci când flori îşi împletesc degetele tale –
voi fugi din grădina-ţi singuratică.

De apa pârâiaşului tău e neliniştită
la trecerea corăbiei mele,
nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.

Căci, floare de n-ar trece, n-ar fi rod

Şi rodul de n-ar trece, n-ar fi floare…

(Într-un miez de noapte)

Nici un muritor nu trece prin viata neatins, fara sa plateasca.

Timpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari – nu poti, de pilda, sa-l traversezi, e cenusiu si curge molcom, e imens cat insasi lumea, n-are poduri si nici trecere prin vad; si totusi, din cate spun filozofii, poate curge si inainte si indarat; calendarul il urmeaza insa intr-un singur sens.

Tristetea este trecerea omului de la o mai mare la o mai mica desavarsire.

Opreste trecerea! Stiu ca unde nu e moarte, nu e nici iubire – si totusi, te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masuri destramarea.

Noi suntem clipa care trece prin poarta existentei.

Fiecare an, in trecerea sa, ia de la noi cate ceva.

Singula de nobis anni praedantur euntes.

(Horatius, Epistulae)